padișáh (padișáhi) s. m. – Sultan al Turciei. Tc. padișah (Șeineanu, III, 93; Lokotsch 1604) din per. pad „protector” și šah „suveran”, cf. fr. padichah și șah. substantiv masculinpadișah
*padișáh m. (turc. [d. pers.] padišah, protectoru regilor. V. șah). Titlu oficial al sultanuluĭ turcesc. substantiv masculinpadișah
padișáh s. m., pl. padișáhi substantiv masculinpadișah
Padișah m. titlu persan ce corespunde sinonimului arab Sultan (Osman luă cel dintâiu, în 1300, acest titlu): Padișahul vostru va să facă țara un pământ turcesc BOL. [Turc. PADIȘAH, Împărat, lit. protectorul regilor]. substantiv masculinpadișah
PADIȘÁH, padișahi, s. m. Titlu purtat (în Evul Mediu și în epoca modernă) de monarh în unele țări din Orientul Apropiat și Mijlociu; persoană purtând acest titlu. – Din tc. pādișāh, fr. padisah. substantiv masculinpadișah
padișah | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | padișah | padișahul |
plural | padișahi | padișahii | |
genitiv-dativ | singular | padișah | padișahului |
plural | padișahi | padișahilor |