pachet definitie

a face (pe cineva) pachet expr. a expedia (pe cineva) rapid și fără voia acestuia undeva. substantiv neutruaface

PACHÉT s.n. 1. Reunire de obiecte legate sau învelite laolaltă; legătură; obiect, lucru învelit în hârtie, în carton etc. 2. Ansamblu de piese de același fel, folosite într-un sistem tehnic. [< fr. paquet, cf. germ. Packet, fr., engl. packet]. substantiv neutrupachet

PACHÉT1 s. n. 1. reunire de obiecte legate sau învelite laolaltă în hârtie, în carton etc. ♦ (fam.) a trimite pe cineva ~ = a expedia fără voia lui. 2. formă intermediară a semifabricatului la producerea tablei subțiri prin laminare periodică. 3. grup de două-patru trenuri care circulă în același sens între două stații. 4. (sport) pack (2). 5. set, mulțime de probleme, legi, măsuri etc. ♦ ~ de nervi = persoană nervoasă, care se agită continuu. (< fr. paquet, germ. Packet) substantiv neutrupachet

pachet (pachéte), s. n. – Legătură, pac, boccea; balot. Fr. paquet, cf. tc., rus. paket.Der. împacheta, vb. (a ambala); despacheta, vb. (a dezambla). substantiv neutrupachet

PACHÉT2 s. n. (inform.) subdiviziune a unui mesaj, în anumite tipuri de rețele. (după engl., fr. package) substantiv neutrupachet

pachet, pachete s. n. (pub.) set de propuneri, oferte, servicii sau revendicări formulate de o instituție. substantiv neutrupachet

*pachét n., pl. e (fr. paquet, d. engl. packet, din răd. pacc-, care pare de origine celtică; germ. pack, it. pacco, pachetto, rus. pakét. V. pac 1). Lucru învălit [!] în ceva saŭ legătură nu prea mare de maĭ multe lucrurĭ puse la un loc, cum ar fi niște bomboane, ceaĭ, tutun, cărțĭ ș. a. (Cînd e maĭ mare, se zice balot). V. și colet și boccea. substantiv neutrupachet

pachét s. n., pl. pachéte substantiv neutrupachet

pachet n. strănsură de mai multe lucruri legate sau înfășurate (= fr. paquet). substantiv neutrupachet

PACHÉT, pachete, s. n. 1. Obiect sau grup de obiecte strânse la un loc sau înfășurate într-o învelitoare de protecție (și legate) pentru a se putea păstra sau transporta mai ușor; legătură. ◊ Expr. (Adverbial) A trimite pe cineva pachet = a trimite, a expedia pe cineva rapid și fără voia lui undeva. 2. Ansamblu de piese identice, suprapuse sau alăturate și legate între ele pentru a forma o singură piesă folosită într-un sistem tehnic. – Din fr. paquet, germ. Paket. substantiv neutrupachet

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipachet

pachet  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pachet pachetul
plural pachete pachetele
genitiv-dativ singular pachet pachetului
plural pachete pachetelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z