pacemaker definitie

PACEMAKER [PÉIS-MÉICĂR] I. s. m. 1. regiune a inimii unde ia naștere excitația motrice. 2. element funcțional capabil să imprime bioritmul său unui ansamblu de elemente oscilante. 3. (p. ext.) reacție biochimică dintr-un lanț enzimatic care își impune ritmul întregului lanț. II. s. n. aparat electric pentru a stimula ritmul cardiac anormal; stimulator cardiac. ♦ ~ cerebral = implantare de electrozi pe suprafața creierului, pentru autostimularea electrică. (< engl., fr. pacemaker) substantiv neutrupacemaker

PACEMAKER s. n. (Pr.: péis-méicăr) Stimulator cardiac. – Cuv. engl. substantiv neutrupacemaker

PACEMAKER, pacemakere, s. n. 1. (Sport) Persoană care conduce într-o cursă, stabilind ritmul, în interesul unuia sau al mai multor concurenți. 2. (Med.) Stimulator cardiac. [Pr.: péĭsmeicăr] – Cuv. engl. substantiv neutrupacemaker

*pacemaker (angl.) [pron. péĭsmeĭcăr] s. n., pl. pacemakere substantiv neutrupacemaker