pașnic definitie

2) pas n., pl. urĭ (probabil, prescurtare din it. compasso). Rar. Pop. Compas. – Și pásnic, pl. e, V. paznic 2. adjectiv pas

páșnic, -ă adj. (vechĭ pacĭnic, d. pace, după veșnic). Ĭubitor de pace, liniștit, pacific: om pașnic. Care tinde la pace, spre pace: ideĭ, așezăminte pașnice. Liniștit, fără turburărĭ [!]: domnie pașnică. Adv. În pace: a trăi pașnic. adjectiv pașnic

páșnic adj. m., pl. páșnici; f. páșnică, pl. páșnice adjectiv pașnic

pașnic (pacinic) a. 1. cui place pacea: om pașnic; 2. favorabil păcii: așezăminte pașnice; 3. scutit de turburări, liniștit: domnie pașnică. adjectiv pașnic

PÁȘNIC, -Ă, pașnici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care nu tulbură și nu supără pe nimeni, care este partizan al relațiilor prietenești, armonioase și evită orice conflict; iubitor de pace, potrivnic războiului. 2. (Despre acțiuni) Care sprijină pacea, lupta pentru pace; (despre atitudini) lipsit de agresivitate. 3. (Despre un loc, un peisaj etc.) Liniștit, calm, tihnit. [Var.: (înv.) pácinic, -ă adj.] – Pace + suf. -nic. adjectiv pașnic

2) pásnic n., V. pas 2. adjectiv pasnic

pásnic (-ci), s. m. – Măsurător de terenuri cu pasul. Din sl. pasti „a paște” (Tiktin). În Mold., rar, din cauza confuziei cu paznic. adjectiv pasnic

1) pásnic m. (d. vsl. pasti, a paște adică „supraveghetor de pășune”). Nord. Rar. Ajutor de primar rural și une-orĭ și perceptor (care judeca și micĭ neînțelegerĭ). V. vornic, vătăman, paznic. adjectiv pasnic

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului pașnic

pașnic   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pașnic pașnicul pașnică pașnica
plural pașnici pașnicii pașnice pașnicele
genitiv-dativ singular pașnic pașnicului pașnice pașnicei
plural pașnici pașnicilor pașnice pașnicelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z