pătul definitie

pătúl, -e, -uluri, (patul), s.n. – Suport din lemn pe care se clădește claia sau stogul, pentru a le feri de umezeală; podină (ALR 1973: 832). – Cf. lat. *patubulum (= patibulum „cruce; arac„). substantiv masculinpătul

!pătúl1 adj. m., pl. pătúli; f. pl. pătúle substantiv masculinpătul

pătúl2 s. n., pl. pătúle substantiv masculinpătul

PĂTÚL2, pătuli, -e, adj. (În sintagmele) Măr pătul (și substantivat, m.) = specie de măr cu fructe galbene-verzui (cu pete roșii). Măr pătul (și substantivat, n.) = fructul mărului mai sus definit. – Din germ. Batullen[apfel], Batullen[baum]. substantiv masculinpătul

-PAT Element secund de compunere savantă cu semnificația „bolnav”. [< fr. -pathe, it. -pato]. substantiv neutrupat

-PÁT2 elem. pato-. substantiv neutrupat

pat (páturi), s. n.1. Strat, bază, sol. – 2. Mobilă de dormit; așternut. – 3. Partea de lemn a puștii sau a tunului. – Mr., megl. pat. Lat. pactum, din pangĕre „a stabili”, cf. it. patto „așternut de paie”, pattume „pat”, impatto „așternut pentru vite”, impattare „a așterne la vite” (H. Meyer, Vox Rom., X, 73-86; cf. REW 6138a). Rezultatul normal, *papt, trebuie să fi pierdut un p, prin disimilare, ca în botez, sau prin încrucișare cu gr. πάτος „fund”, „strat de adîncime”, cf. gr. πάτος „drum pietruit” (Meyer, Alb. St., IV, 73; Candrea-Dens., 1356; Tiktin; Philippide, II, 726; Capidan, 217; Graur, BL, V, 73; Rohlfs, ZRPh., LXVII, 300), cf. sb. pàtos „laviță” și de asemeni sb., cr. pät „sul de căpătîi”, ven. pato, pe care Vasmer, Gr., 112, îl reduce totuși la gr. πατερόν „căpătîi la pat”(pentru relația semantică a lui „căpătîi” cu „pat”, cf. fr. sommier, traversin). În realitate, atît etimonul lat., cît și cel gr. par să constituie în sine explicații suficiente pentru rom. Pentru ideea de „pat” derivată din cea de „a întinde”, cf. plapumă, plocat. Următoarele ipoteze nu par să aibă rezultat: din mag. pad „bancă” (Cihac, II, 723); din dacică (Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 112); din lat. pătu(u)m, în loc de pătŭlum (Tagliavini, Studi rum., III, 86); din lat. *păvatum în loc de pavitum (Candrea, Éléments, 10; Pascu, Beiträge, 19; Pascu, Lat. Elem., 276). Der. supat, adv. (dedesubtul patului), în loc de sub pat; pătui, vb. (a tortura); pătuc (var. pătulean, pătucel, pătuiac), s. n. (pătuț); pătuiag, s. n. (pătul), dim. al lui pătui; pătul, s. n. (construcție rudimentară fixată pe pari; un fel de placă de lemn așezată într-un copac pentru paznici sau pentru păsări de curte; un fel de podeț așezat în mijlocul apei pe care stă pescarul; grînar, hambar), din pătui (Byck-Graur, BL, I, 23; cf. Tiktin) sau mai probabil formație regresivă de la pătuleț (pat mic); pătuli, vb. (a depozita bucatele în hambar), pe care Scriban îl pune în legătură în mod echivoc cu sl. potuliti „a rîndui”; pătulaș, s. n. (porumbar așezat între crengile unui copac); patașcă, s. f. (targă, năsălie), cu suf. sl. -așcă (relație propusă de Cihac, II, 248, cu rus. tačka, sau de Tiktin cu fr. patache, este dubioasă). – Cf. pătură. – Din rom. provine bg. pat (Capidan, Raporturile, 224). substantiv neutrupat

PAT futelniță, ilău, țambal. substantiv neutrupat

pat s. n., pl. páturi substantiv neutrupat

PAT1, paturi, s. n. 1. Piesă de mobilier, prevăzută de obicei cu somieră sau cu saltea; p. ext. mobila împreună cu lenjeria, cu așternutul respectiv; așternut, culcuș; crivat. ♦ Expr. A face patul = a) a pune așternutul pe pat pentru dormit; b) a strânge așternutul de pe pat. A strânge patul = a strânge, a aduna așternutul în care s-a dormit. A cădea bolnav la pat = a se îmbolnăvi (grav). A fi pe patul de moarte (sau pe patul morții) = a fi pe punctul de a muri, a fi în agonie, în comă. A muri în patul său = a muri în casa sa, a nu muri între străini. A boli în pat = a zăcea greu bolnav. A părăsi patul = a se face sănătos după o boală grea; a se restabili. 2. (Pop.) Targă, năsălie. 3. (Pop.) Răsadniță. 4. Parte a unei instalații sau a unui sistem tehnic cu fața superioară plană și aproximativ orizontală, pe care se reazemă (și alunecă) materiale sau anumite părți ale instalației sau ale sistemului tehnic. 5. Partea de lemn a puștii (sau a pistolului), pe care sunt fixate mecanismul și țeava și care servește la imobilizarea armei în poziția dorită în timpul tragerii. ♦ (Sport) Planșetă de pe care se execută trageri la tir. 6. Strat de material, orizontal sau înclinat, cu fața superioară aproximativ plană, pe care se reazemă de obicei alte materiale; strat din ceva. ◊ Pat de cale ferată = strat de balast pe care se așază traversele de cale ferată. ♦ Partea mai joasă a unui teren, a unei depresiuni. 7. Albie, matcă. – Din ngr. pátos „drum bătut”. substantiv neutrupat

PAT s.n. Situație la jocul de șah, în care un jucător, nemaiputând să deplaseze regele fără a intra în șah, este obligat să înceteze jocul, partida declarându-se remiză. / < fr. pat, it. patta]. substantiv neutrupat

PAT1 s. n. (șah) situație în care un jucător, nemaiputând să deplaseze regele fără a intra în șah, este obligat să înceteze, partida declarându-se remiză. (< fr. pat) substantiv neutrupat

1) pat n., pl. urĭ (mgr. pátos, paviment, d. pató, calc. V. patos 1, peripatetic, punte). Culcuș, așternut pe care te culcĭ ca să dormĭ: pat de fîn. Mobilă de lemn saŭ de fer [!] (crivat) pe care puĭ așternutu și te culcĭ. Targă (Vest). Patu puștiĭ, lemnu pe care se sprijină țeava. Patu războĭuluĭ (de țesut), cadru pe care e așezat el. Patu rîuluĭ, albia rîuluĭ. A cădea bolnav la pat, a te culca în pat din cauza boaleĭ: a căzut la pat, e bolban la pat. A dormi în pat, a dormi de-a binele [!], (învălit [!]). A dormi pe pat, a dormi numaĭ culcat pe așternut, neînvălit și pe puțin timp. – Dim. păteac n., pl. ece (ca drumeac, rădeac, sfredeleac), pătișór, pl. oare; pătuc, -él, pătuț, pătuleț, pl. e; pătucean, păticean, pătcean, pl. ene. substantiv neutrupat

pat n. 1. mobilă ce servă de culcare sau de odihnă: un pat de fier; 2. prin analogie: pat de verdeață; 3. suportul unei arme de foc: patul puștii, tunului, răsboiului de țesut. [Gr. bizantin PÀTOS, podeală (cf. crivat)]. substantiv neutrupat

PAT2, paturi, s. n. (La jocul de șah) Situație în care un jucător, fără a fi în poziție de șah, nu mai poate face nicio mișcare și este obligat să înceteze jocul, partida declarându-se remiză. – Din fr. pat. substantiv neutrupat

pătúl n., pl. e (d. pătulesc). Așternut de stat la pîndă făcut într´un copac saŭ aĭurea. Poĭată (Btș. Vs.). Coșar, leasă, porumbar de ținut ștĭulețĭ saŭ podină de ținut fînu maĭ sus de nivelu pămîntuluĭ (Munt. Olt.). Îngrăditură de nuĭele p. vite saŭ de oprit peștele într´o apă. substantiv neutrupătul

pătul n. 1. pat pe care s´așează stupi, legume sau poame; 2. coșar (de porumb): pătulele gemeau de pline ce erau; 3. pat de pari în mijlocul apei de prins pește. substantiv neutrupătul

PĂTÚL1, pătule, s. n. 1. Construcție cu pereții din șipci, din nuiele împletite etc., ridicată pe un postament la mică înălțime deasupra solului, care servește la păstrarea porumbului (în știuleți); p. gener; hambar pentru cereale. 2. (Pop.) Coteț (construit pe pari sau într-un copac) pentru păsările de curte; coteț pentru porumbei. 3. (Pop.) Culcuș improvizat din frunze, din paie, din fân etc., care servește pentru dormit; p. ext. pat rudimentar (și mic). 4. Un fel de podeț așezat pe pari la suprafața apei, de pe care se pescuiește. 5. Pătuiac. 6. Platformă înaltă construită pe stâlpi sau în copaci, care servește ca loc de observație (pentru paznici, pentru vânători etc.). – Cf. lat. *p a t u b u 1 u m (= patibulum). substantiv neutrupătul

CEAT-PÁT adv. v. ceac-pac. substantiv neutruceatpat

CEAC-PÁC adv. (Fam.) Așa și așa, nici prea bine, nici prea rău. [Var.: ceat-pát adv.] – Din tc. çatpat „din când în când; pe ici pe colo”. substantiv neutruceacpac

Procuste m. 1. Mit. faimos tâlhar grec care întindea oaspeții săi pe un pat și le ciuntea picioarele dacă erau prea lungi, sau le lungia cu scripeți dacă erau prea scurte; el fu ucis de Thezeu; 2. fig. patul lui Procuste, lege îngustă, jignitoare, tiranică. substantiv neutruprocuste

fotóliu-pát [liu pron. lyu] s. n., art. fotóliul-pát; pl. fotólii-pát substantiv neutrufotoliu-pat

a fi cheală la pat expr. (er.) a fi frigidă. substantiv neutruafichealălapat

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipătul

pătul   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pătul pătulul
plural pătule pătulele
genitiv-dativ singular pătul pătulului
plural pătule pătulelor
pătul   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pătul pătulul
plural pătule pătulele
genitiv-dativ singular pătul pătulului
plural pătule pătulelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z