reduceri si promotii 2018
Definitie pătimi - ce inseamna pătimi - Dex Online

pătimi definitie

pátimă s. f., g.-d. art. pátimii; pl. pátimi substantiv feminin patimă

pátimă (pátimi), s. f.1. Pasiune, suferință, chin, martiriu. – 2. Maladie, boală. – 3. Pasiune, viciu. – Mr. pathimă. Mgr. πάθημα (Murnu 42; REW 6291). Der. din ngr. nu e posibilă fonetic (Pascu, Beiträge, 11). – Der. pătimaș, adj. (pasionat; bolnav); pătimi, vb. (a suferi); împătimi, vb. refl. (a trezi o pasiune; a se vicia); pătimitor, adj. (înv., pasiv); compătimi, vb., din fr. compatir adaptat la rom. pătimi; compătimitor, adj. (care compătimește). substantiv feminin patimă

pátimă f., pl. ĭ și (rar) e (ngr. páthima, d. vgr. pásho [aor. épathon], sufer [!]. V. pătimesc, pățesc, patos). Suferință, maĭ ales vorbind de a luĭ Iisus Hristos: săptămîna patimilor (cele șapte zile în ainte [!] de Paște). Pasiune, ĭubire excesivă: a ĭubi cu patimă, patima bețiiĭ. Pasiune, ură: a judeca cu patimă. Rar. Boală: patimă de picĭoare. substantiv feminin patimă

patimă f. 1. suferință, în special cele îndurate de Isus: săptămâna patimilor, cea dinaintea Paștilor; 2. pasiune, mai ales de un caracter violent și dezordonat: patima jocului, patima beției; 3. părtinire: vorbește cu patimă; 4. boală: patimă de ficat. [Gr. mod.]. substantiv feminin patimă

PÁTIMĂ, patimi, s. f. 1. Sentiment puternic și violent care copleșește pe om, întunecându-i adesea dreapta judecată; p. ext. pasiune, iubire excesivă pentru ceva, pornire nestăpânită; suferință morală. ♦ Părtinire, parțialitate; dușmănie, ură. ◊ Loc. adv. Cu patimă = pătimaș. 2. (înv. și pop.) Suferință fizică, caznă, chin; boală. ♦ (în credința creștină) Patimile Mântuitorului = suferințele îndurate de Isus Hristos. Săptămâna Patimilor = săptămâna dinainte de Paști; Săptămâna Mare. [Var.: pátemă s. f.] – Din ngr. páthima. substantiv feminin patimă

pătimí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pătimésc, imperf. 3 sg. pătimeá; conj. prez. 3 să pătimeáscă verb tranzitiv pătimi

pătimì v. 1. a suferi de o boală: pătimește de friguri; 2. a suferi martiriu: au pătimit pentru dragostea lui Hristos CR.; 3. a îndura necazuri: multe am pătimit; 4. a suferi în genere: când țara pătimește AL. verb tranzitiv pătimì

PĂTIMÍ, pătimesc, vb. IV. (înv. și pop.) 1. Tranz. și intranz. A suferi, a îndura, a răbda, a păți. 2. Intranz. A fi bolnav, a zăcea. – Din patimă. verb tranzitiv pătimi

pătimésc v. intr. (d. patimă). Sufer [!], îndur martiriu: Iĭsus Hristos a pătimit pentru oamenĭ. Îs bolnav: a pătimi de stomah [!]. Îndur necazurĭ, neplăcerĭ morale: multe am pătimit de atuncĭ. verb tranzitiv pătimesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului pătimi

pătimi   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) pătimi pătimire pătimit pătimind singular plural
pătimind pătimiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) pătimesc (să) pătimesc pătimeam pătimii pătimisem
a II-a (tu) pătimești (să) pătimești pătimeai pătimiși pătimiseși
a III-a (el, ea) pătimește (să) pătimeai pătimea pătimi pătimise
plural I (noi) pătimim (să) pătimim pătimeam pătimirăm pătimiserăm
a II-a (voi) pătimiți (să) pătimiți pătimeați pătimirăți pătimiserăți
a III-a (ei, ele) pătimesc (să) pătimească pătimeau pătimi pătimiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z