păsui definitie

păsuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păsuiésc, imperf. 3 sg. păsuiá; conj. prez. 3 păsuiáscă verb tranzitiv păsui

păsuì v. a da pas, a îngădui la achitarea unei sume: mai păsuește câteva luni NEGR. verb tranzitiv păsuì

PĂSUÍ2, păsuiesc, vb. IV. Tranz. A ajusta, a potrivi (o piesă, o parte a unui ansamblu etc.) pentru a obține o bună îmbinare; a fixa, a încheia. – Din germ. passen. verb tranzitiv păsui

PĂSUÍ1, păsuiesc, vb. IV. Tranz. A da cuiva răgazul necesar pentru a face ceva; a permite cuiva să întârzie cu achitarea unei obligații (bănești); a amâna, a îngădui. – Pas3 + suf. -ui. verb tranzitiv păsui

FASÓLE, (rar) fasole, s. f. 1. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cultivată pentru fructele și se­mințele sale folosite în alimentație (Phaseolus vulgaris). Dorul la voinic sărac Ca fasolea pe arac. TEODORESCU, P. P. 276. ◊ Fasole-oloagă v. olog. Fasole-țucără v. țucără. 2. Păstaia plantei descrise mai sus, de culoare verde sau galbenă; boabele albe, roșiatice sau pestrițe, care se află în interiorul păstăii. Fasole verde. Fasole boabe.Ce e în sacul ăla marele ? – Ei, dară ce nu e; aia întreabă-mă; mă­lai, fasole, pastramă, pește sărat, ceapă, ardei, usturoi. ISPI­RESCU, L. 268. ♦ Fig. (La pl.; glumeț) Dinți. Gura logofătului n-are buze. De aceea i se văd totdeauna fasolele. STANCU, D. 190. 3. Mîncarea preparată din fructul plantei (boabe sau păstăi). De la oala cu fasole mîncată împreună cu argații, trecu la lapte dulce, la smîntînă. CAMILAR, TEM. 64. – Variante: (regional) fasólă (ȘEZ. IV 110), fasúlă, fasúle, făsúle (SBIERA, P. 10), păsúlă (BIBICESCU, P. P. 53) s. f., făsúi (TEODORESCU, P. P. 315), păsúi s. m. verb tranzitiv fasole

păsuĭésc v. tr. (d. pas 1 orĭ d. păs 1, adică „sufer, răbd”). Aștept, tolerez, îngăduĭ: zice să-l păsuĭeștĭ pînă Lunĭ, că-țĭ plătește tot. verb tranzitiv păsuĭesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului păsui

păsui   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) păsui păsuire păsuit păsuind singular plural
păsuind păsuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) păsuiesc (să) păsuiesc păsuiam păsuii păsuisem
a II-a (tu) păsuiești (să) păsuiești păsuiai păsuiși păsuiseși
a III-a (el, ea) păsuiește (să) păsuiai păsuia păsui păsuise
plural I (noi) păsuim (să) păsuim păsuiam păsuirăm păsuiserăm
a II-a (voi) păsuiți (să) păsuiți păsuiați păsuirăți păsuiserăți
a III-a (ei, ele) păsuiesc (să) păsuiască păsuiau păsui păsuiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z