părtinitor definitie

părtinitór, -oáre adj. Care părtinește, parțial. adjectiv părtinitor

părtinitór adj. m., pl. părtinitóri; f. sg. și pl. părti­nitoáre adjectiv părtinitor

părtinitor a. și m. parțial, care ține partea cuiva în paguba altuia: un judecător nu trebuie să fie niciodată părtinitor. adjectiv părtinitor

PĂRTINITÓR, -OÁRE, părtinitori, -oare, adj. Care părtinește, favorizează, protejează pe cineva în dauna altcuiva. – Părtini + suf. -tor. adjectiv părtinitor

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului părtinitor

părtinitor   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular părtinitor părtinitorul părtinitoare părtinitoarea
plural părtinitori părtinitorii părtinitoare părtinitoarele
genitiv-dativ singular părtinitor părtinitorului părtinitoare părtinitoarei
plural părtinitori părtinitorilor părtinitoare părtinitoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z