reduceri si promotii 2018
Definitie părinte - ce inseamna părinte - Dex Online

părinte definitie

părínte (părínți), s. m.1. Tată. – 2. Titlu de reverență pentru clerici. – 3. (Pl.) Strămoși; tata și mama. – Mr. p(ă)rinte. Lat. parentem (Pușcariu 1271; Candrea-Dens., 1338; REW 6233), cf. alb. prinț, pl. përinthë (Philippide, II, 650), it., port. parente, prov., cat. paren, fr. parent, sp. pariente. Uz general (ALR, I, 151). – Der. părintesc, adj. (patern; familial); părintește, adv. (ca un părinte; cu dragoste); părinție, s. f. (înv., paternitate). substantiv masculin părinte

părínte m. (lat. părens, -ĕntis, d. párere a naște; it. pg. parente, fr. parent, sp. pariente. V. ovi-par). Tată (în stil solemn). Titlu respectuos adresat preuților [!] și călugărilor. Creator, fundator: Ipocrate e părintele medicineĭ. Pl. Tata și mama: părințiĭ meĭ. Părințiĭ Bisericiĭ, apostoliĭ, mariĭ teologĭ care aŭ lăsat scrierĭ monumentale. Părințiĭ conscrișĭ, senatoriĭ vechiĭ Rome. substantiv masculin părinte

părínte s. m., pl. părínți substantiv masculin părinte

părinte m. 1. tată (cu o nuanță de solemnitate): a fost un adevărat părinte pentru mine; 2. titlu de onoare dat preoților si călugărilor: lasă grija sfinților în seama părinților EM.; 3. cel ce a făcut mult pentru binele public: părintele poporului; 4. creator, fundator: Herodot e părintele istoriei; 5 pl. tata și mama: părinții noștri; părinții conscriși, senatorii în Roma antică; sfinții Părinți, cei mai iluștri învățați ai Bisericii creștine, ale căror scrieri au un caracter dogmatic. [Lat. PARENTEM]. substantiv masculin părinte

PĂRÍNTE, părinți, s. m. 1. (La pl.) Tata și mama. ♦ Fiecare dintre cei doi părinți (1). ◊ (La pl.) Strămoși, străbuni. 2. Bărbat considerat în raport cu copiii săi; tată. ♦ Fig. Îndrumător, călăuzitor, protector spiritual, călugăr. 3. Fig. Fondator, întemeietor, inițiator (al unei științe, al unei mișcări culturale etc.). ♦ Părinții Bisericii = învățătorii și scriitorii vechii Biserici creștine, ca martori și reprezentanți cu autoritate ai tradiției doctrinare a Bisericii, care pe baza scripturilor și a tradiției au elaborat ansamblul doctrinelor creștinismului. 4. Fig. (în limbajul bisericesc) Dumnezeu (ca protector al oamenilor). ♦ Șef al religiei creștine, întemeietor sau conducător al Bisericii creștine. ◊ (Prea) sfântul părinte = papa. 5. Fig. Preot. – Lat. parens, -ntis. substantiv masculin părinte

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului părinte

părinte   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular părinte părintele
plural părinți părinții
genitiv-dativ singular părinte părintelui
plural părinți părinților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z