părăluță definitie

părălúță f., pl. e (d. para f.). Para mică, bănuț. Monetă de aramă de 1 ban saŭ 2 (Munt.). Pl. Bănuțĭ, bănușeĭ, o plantă (Munt.). Banĭ, avere: cocoana asta are părăluțe. substantiv feminin părăluță

părălúță s. f., g.-d. art. părălúței; pl. părălúțe substantiv feminin părăluță

părăluță f. 1. para măruntă, bănuț; 2. pl. bani: avea părăluțe bunicele; 3. pl. Bot. bănuței. substantiv feminin părăluță

PĂRĂLUȚE (Bellis sp.), fam. Compositae. Plantă horticolă, anuală, originară din Europa, cultivată pentru florile mici, albe, alb-roșu, roz, mici și foarte decorative. Preferă solurile ușoare afînate, reavăne și însorite. Se înmulțește prin semințe semănate în iul.-aug. în răsadnițe reci, se repică la 2-3 frunze. Se plantează în teren deschis toamna, în sept.-oct., la 20-25 cm distanță între plante sau primăvara devreme. Soiurile din cultură sînt: Monstruoasa, Beetha ves, Radar Rouge, Rose Carpat. [Dicționar practic de agronomie, Alexe S. Potlog, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1979] substantiv feminin părăluțe

PĂRĂLÚȚĂ, părăluțe, s. f. 1. Diminutiv la lui para3. 2. (Bot.; reg.) Bănuț. – Parale (pl. lui para3) + suf. -uță. substantiv feminin părăluță

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului părăluță

părăluță   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular părăluță părăluța
plural părăluțe părăluțele
genitiv-dativ singular părăluțe părăluței
plural părăluțe părăluțelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z