păpădie definitie

păpădíe (păpădíi), s. f. – Floarea-găinii (Taraxacum officinale). – Var. înv. papadie. Megl. păpudie. Ngr. παπαδιά „nevastă de preot ortodox” (Roesler 601; Meyer, Türk. St., I, 33), cf. tc. papadia „mușețel”, bg., sb. papadija (Conev 45). substantiv feminin păpădie

păpădie, păpădii s. f. (intl.) anchetator fără experiență substantiv feminin păpădie

păpădíe f. (turc. papadia, și -tya mușățel [!], d. ngr. popadĭá, preuteasă, fem. d. papâs, gen. papádos, popă [pappas, papă]; bg. popadiĭka, măselariță. V. popaz și papă 1. Cp. cu străgălie și zărzălie). O plantă erbacee din familia compuselor ale căreĭ frunze se mănîncă ca salată (taráxacum officinále saŭ leóntodon taráxacum). – Se numește și papalúngă (Brașov), pilúg (Trans.) și părăsita găinilor. V. potcapu călugăruluĭ. substantiv feminin păpădie

păpădíe s. f., art. păpădía, g.-d. art. păpădíei; pl. păpădíi, art. păpădíile substantiv feminin păpădie

păpălău m. plantă cu flori alb-gălbui, al cării fruct e o boabă roșie de mărimea unei cireșe (Physalis alkekengi): poporul vindecă cu această plantă buba și durerea de măsele. [Mold. papele: cf. ung. PAP, preot; la Brașov, păpădia se zice papalungă]. substantiv feminin păpălău

păpădie f. plantă amară ce crește primăvara și ale cării frunze se mănâncă ca salată (Taraxacum). [Gr. mod.: lit. preoteasă]. substantiv feminin păpădie

PĂPĂDÍE, păpădii, s. f. Plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunze lungi, crestate (care se mănâncă uneori ca salată) și cu flori galbene grupate în capitule (Taraxacum officinale). – Din bg. popadija. substantiv feminin păpădie

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului păpădie

păpădie   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular păpădie păpădia
plural păpădii păpădiile
genitiv-dativ singular păpădii păpădiei
plural păpădii păpădiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z