reduceri si promotii 2018
Definitie pălărie - ce inseamna pălărie - Dex Online

pălărie definitie

pălăríe (pălăríi), s. f. – Obiect de îmbrăcăminte cu boruri folosit pentru acoperirea capului. Probabil din it. cappelleria (P. Panaitescu, BL, XIII, 155). Celelalte explicații sînt nesatisfăcătoare: din rom. păr (Tiktin); din gr. φαλαρίον (Diculescu, Elemente, 470); din lat. pariolumit. paiuolo „ceaun” (Scriban). – Der. pălărier, s. m. (persoană care confecționează, repară sau vinde pălării); pălărierie, s.fr. (atelier de pălării). Din rom. provine bg. palarija (Capidan, Raporturile, 223; Bernard 34). substantiv feminin pălărie

PĂLĂRIE acoperiș, baligă, calibarcă, calibard, ciupercă, galibardă, galibardină, găină, plăcintă, varză. substantiv feminin pălărie

a plesni (pe cineva) în pălărie expr. 1. a da (cuiva) o veste surprinzătoare și neplăcută. 2. a ironiza (pe cineva). substantiv feminin aplesni

pălăríe și (Olt. Munt. Dobr.) părălíe f. (alb. pălĭaré și paralĭé, strachină de lemn, d. lat. *pariólum (cuv. celtic], it. pajuolo, căldare; sîrb. poralija, strachină. Cp. cu devlă, țeastă și coĭf). Acoperemînt [!] de cap contra călduriĭ saŭ luminiĭ soareluĭ. (Pălăria are marginĭ de jur în prejur [!] și e purtată maĭ ales de bărbațĭ, care, fiind tunșĭ, aŭ maĭ multă nevoĭe de ĭa [!]. Dintre femeĭ, o poartă cele din clasa de sus și mijlocie, ĭar cele-lalte umblă cu capu gol saŭ îmbrobodite. În armata românească, o poartă numaĭ vînătoriĭ): îmĭ pun pălăria (în cap), îmĭ scot pălăria (din cap). Fam. M´a lovit în pălărie, mĭ-a turtit fesu, m´a ofensat, m´a insultat. V. căcĭulă, capelă, chipiŭ, șapcă, tichie, găvan. substantiv feminin pălărie

pălăríe s. f., art. pălăría, g.-d. art. pălăríei; pl. pălăríi, art. pălăríile substantiv feminin pălărie

pălărie f. acoperământ de cap (pentru bărbat sau femeie). [Disimilat din *PĂRĂRIE, derivat din păr]. substantiv feminin pălărie

PĂLĂRÍE, pălării, s. f. 1. Obiect folosit pentru acoperirea capului, format dintr- o calotă de pâslă, de paie, de pânză etc. (cu boruri). ◊ Expr. (Fam.) A lovi (sau a plezni) (pe cineva) în pălărie = a spune cuiva o vorbă înțepătoare, a da cuiva o veste neașteptată și neplăcută. 2. P. anal. Partea superioară, în formă de pălărie (1), a unor ciuperci. ♦ Discul florii-soarelui, în care sunt înfipte semințele. ♦ Abajur. ♦ Căpăcel de metal de la o lampă cu petrol, cu o deschizătură prin care iese fitilul. 3. Compus: (Bot.) pălăria-șarpelui = ciupercă otrăvitoare cu pălăria (2) roșie cu pete albe (Amanita muscaria); pălăria-cucului = plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu flori roșii-brune sau violet-închis, folosită ca plantă medicinală (Geranium phaneum). 4. (Geol.; în sintagma) Pălărie de fier = zonă superficială oxidată a unui zăcământ metalifer. – Et. nec. substantiv feminin pălărie

cum pălăria / pielea mea? expr. cum naiba? substantiv feminin cumpălăria

cui pălăria / pielea mea? expr. cui naiba? substantiv feminin cuipălăria

jos pălăria! expr. (admirativ) bravo! substantiv feminin jospălăria

care pălăria? / pielea? / pușca mea? expr. care naiba? substantiv feminin carepălăria

cine pălăria / pielea / pușca mea? expr. cine naiba? substantiv feminin cinepălăria

când pălăria / pielea mea? expr. când naiba? substantiv feminin cândpălăria

de unde chilu’ babei / pielea / pălăria mea? expr. de unde naiba? substantiv feminin deundechilu

unde pălăria / pielea mea? expr. unde naiba? substantiv feminin undepălăria

ce pălăria mea! expr. ce naiba! substantiv feminin cepălăriamea

pălăríe de fier (zonă a unui zăcământ) s. f. + prep. + s. n. substantiv feminin pălăriedefier

!pălăría-șárpelui (ciupercă) s. f. art., g.-d. art. pălăríei-șárpelui substantiv feminin pălăria-șarpelui

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului pălărie

pălărie   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pălărie pălăria
plural pălării pălăriile
genitiv-dativ singular pălării pălăriei
plural pălării pălăriilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z