reduceri si promotii 2018
Definitie păianjen - ce inseamna păianjen - Dex Online

păianjen definitie

paíng (Con. 251), paíngăn (nord), painjin (sud), păĭánjen (Munt. Olt.) și păiájen (Munt. vest) m. (bg. paing, paenk și paĭuk, d. vsl. paonkŭ și paĭonkŭ, painjin, paĭončina, bg. paĭužina, pînză de painjin; sîrb. pauk, ung. pank și pok). Un arahnid care are opt picĭoare și pînă la opt ochĭ și care se nutrește cu insecte, pe care le prinde într´o plasă pe care o țese cu un fir produs de el (tegenaria domestica și epeira diadéma). Tripitea. – Uniĭ painjinĭ îs marĭ pînă la 3 cm., ĭar în zona tóridă mult maĭ marĭ. Eĭ trăĭesc în scorburĭ saŭ în pămînt; alțiĭ, maĭ micĭ, trăĭesc pin [!] șoproane, podurĭ, case neîngrijite și aĭurea; alțiĭ trăĭesc chear [!] în apă. Rîĭa e cauzată de un arahnid parazit care trăĭește pe supt [!] pele [!]. V. mătase. substantiv masculin paing

păĭájen, păĭánjen, V. paing. substantiv masculin păĭajen

păiajen m. insectă fără aripi, cu picioare multe, își țese o pânză subțire ca locuință si se nutrește cu insecte mai mici, ce le prinde prin pânza lucrată de dânsa. [Bulg. PAIŬJINU (din slav. PAOKŬ; v. paingăn)]. substantiv masculin păiajen

păiánjen s. m., pl. păiánjeni substantiv masculin păianjen

PĂIÁNJEN, păianjeni, s. m. 1. (La pl.) Grup de animale arahnide, caracterizate prin cefalotorace cu opt picioare lungi și cu abdomenul nesegmentat, care se hrănesc cu insecte mici, prinse de obicei într-o pânză subțire țesută de ele cu ajutorul unui lichid cleios pe care îl secretă; (și la sg.) animal care face parte din acest grup. 2. (La pl.) Pânză de păianjen (1); păienjeniș. 3. Unealtă folosită pentru prinderea și extragerea pieselor de dimensiuni mici sau a bucăților de cablu rămase într-o sondă. 4. (Sport) Fiecare dintre colțurile de sus ale porții la fotbal, handbal, polo sau hochei. 5. (Reg.) Prăjină care se așază pe vârful clăilor, al stogurilor sau al acoperișurilor de paie ca să le apere de vânt. [Pr.: pă-ian-.Var.: (reg.) păiájen, paiájen, paínjen, paíngăn, păínjen, păínjin, s. m.] – Din sl. *pajoncina. Cf. bg. p a j a š i n a. substantiv masculin păianjen

unde se fut păianjenii expr. (obs. – în fotbal) la vinclu. substantiv masculin undesefutpăianjenii

a face pânze de păianjen expr. (glum.d. femei) a trece printr-o perioadă îndelungată de abstinență sexuală. substantiv masculin afacepânzedepăianjen

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului păianjen

păianjen   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular păianjen păianjenul
plural păianjeni păianjenii
genitiv-dativ singular păianjen păianjenului
plural păianjeni păianjenilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z