păgubi definitie

păgubí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păgubésc, imperf. 3 sg. păgubeá; conj. prez. 3 păgubeáscă verb tranzitivpăgubi

păgubì v. 1. a da de pagubă: scumpul mai mult păgubește; 2. a face să păgubească. verb tranzitivpăgubì

PĂGUBÍ, păgubesc, vb. IV. Intranz. A suferi o pagubă, a fi lipsit de un bun sau de un câștig. ♦ Tranz. A pricinui cuiva o pagubă; a lipsi pe cineva de un câștig sau de un bun al său. – Din pagubă. verb tranzitivpăgubi

păgubésc v. tr. (vsl. pagubiti, d. gubiti, a perde [!]; rus. pogubitĭ). Pricinuĭesc pagubă: m´aĭ păgubit cu mulțĭ banĭ pin [!] greșelile tăle [!]. Sufer pagubă: am păgubit baniĭ în negoț. verb tranzitivpăgubesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluipăgubi

păgubi   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)păgubi păgubire păgubit păgubind singular plural
păgubind păgubiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) păgubesc (să)păgubesc păgubeam păgubii păgubisem
a II-a (tu) păgubești (să)păgubești păgubeai păgubiși păgubiseși
a III-a (el, ea) păgubește (să)păgubeai păgubea păgubi păgubise
plural I (noi) păgubim (să)păgubim păgubeam păgubirăm păgubiserăm
a II-a (voi) păgubiți (să)păgubiți păgubeați păgubirăți păgubiserăți
a III-a (ei, ele) păgubesc (să)păgubească păgubeau păgubi păgubiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z