reduceri si promotii 2018
Definitie pădureț - ce inseamna pădureț - Dex Online

pădureț definitie

păduréț, -eáță adj., pl. ețĭ, ețe. De pădure, sălbatic, vorbind de pomĭ și poame: mere pădurețe. V. coricov. adjectiv pădureț

păduréț, -eață, adj. – Care crește în pădure; al pădurii; sălbatic: „Mânce-te pădurețu” (Papahagi 1925: 228), ref. la Omul Pădurii. – Din pădure (< lat. padule) + -eț. adjectiv pădureț

păduréț adj. m., pl. păduréți; f. pădureață, pl. păduréțe adjectiv pădureț

pădureț a. 1. de pădure; 2. sălbatic, acru: mere, pere pădurețe, fructe cu spini și mai mici decât cele comestibile. adjectiv pădureț

PĂDURÉȚ, -EÁȚĂ, pădureți, -e, adj. 1. (Despre plante, pomi fructuferi) Care crește în pădure sau într-un loc neculivat; sălbatic. ♦ (Despre fructe) Produs de un arbore pădureț (1); nealtoit; p. ext. cu gust acru, astringent. ♦ Expr. A se sătura (de cineva sau de ceva) ca de mere pădurețe = a fi foarte plictisit (de cineva sau de ceva), a nu mai putea suferi. 2. (Rar; despre animale) Care trăiește în pădure; sălbatic. ◊ Fig. (Despre oameni) Ursuz, retras, sălbatic. – Pădure + suf. -eț. adjectiv pădureț

mei-păduréț (plantă) s. m. adjectiv mei-pădureț

ghímpe-păduréț (arbust) s. m., pl. ghimpi-păduréți adjectiv ghimpe-pădureț

a se sătura de ceva ca de mere acre / pădurețe expr. a fi plictisit / dezgustat (de ceva). adjectiv asesăturadecevacademereacre

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului pădureț

pădureț   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pădureț pădurețul pădureață pădureața
plural pădureți pădureții pădurețe pădurețele
genitiv-dativ singular pădureț pădurețului pădurețe pădureței
plural pădureți pădureților pădurețe pădurețelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z