păcătós, -oásă adj. și s. (d. păcat). Care a comis păcate, care are păcate: un om păcătos, păcătoșiĭ se duc în ĭad (Ev.). Fig. Ticălos, mișel, mizerabil, afurisit: om, guvern păcătos! Slab, nemernic, bleg. Prost, stricat, de calitate proastă: o casă, o hîrtie păcătoasă. Adv. Prost, urît: da păcătos maĭ scriĭ, măĭ!. adjectiv păcătos
!păcătós adj. m., s. m., pl. păcătóși; adj. f., s. f. păcătoásă, pl. păcătoáse adjectiv păcătos
păcătos a. și m. 1. plin, încărcat de păcate; 2. ticălos, mișel: ce păcătos ! 3. (despre lucruri) netrebnic, stricat: o păcătoasă de butie. adjectiv păcătos
PĂCĂTOS, -OÁSĂ, păcătoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) 1. Care are multe păcate, care se face vinovat de călcarea unor norme; p. ext. ticălos, rău, afurisit, nemernic. ♦ Care aduce neplăceri, plin de cusururi; supărător; defavorabil; defectuos; de proastă calitate. 2. Vrednic de milă; nenorocit; nevoiaș. – Păcat + suf. -os. adjectiv păcătos
| păcătos | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | păcătos | păcătosul | păcătoasă | păcătoasa |
| plural | păcătoși | păcătoșii | păcătoase | păcătoasele | |
| genitiv-dativ | singular | păcătos | păcătosului | păcătoase | păcătoasei |
| plural | păcătoși | păcătoșilor | păcătoase | păcătoaselor | |