păcăli definitie

păcălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcălésc, imperf. 3 sg. păcăleá; conj. prez. 3 să păcăleáscă verb tranzitiv păcăli

păcălì v. 1. a juca un renghiu cuiva, a-și bate joc de el; 2. a amăgi cu malițiozitate. verb tranzitiv păcălì

PĂCĂLÍ, păcălesc, vb. IV. Tranz. A induce pe cineva în eroare, printr-o viclenie sau printr-o minciună, pentru a trage un folos sau pentru a se amuza; a înșela, a amăgi, a trage pe sfoară. ♦ Refl. A-și greși socotelile; a aprecia greșit, a se înșela.- Et. nec. verb tranzitiv păcăli

păcălésc (vest) și pîcîlésc (est) v. tr. (d. Păcală, Pîcală; ceh. pekliti se, a se chinui). Vechĭ. Înșel. Azĭ. Amăgesc ca să rîd de cineva. Amăgesc, înving pin [!] glumă, pin spirit. Amăgesc, înșel, escrochez: m´a păcălit cu o sută de francĭ. V. refl. Mă înșel, nu găsesc ce așteptam: m´am dus la teatru, dar m´am păcălit, că era o pĭesă urîtă. verb tranzitiv păcălesc

a-și înșela / a-și păcăli foamea expr. a mânca frugal. verb tranzitiv așiînșela