păcăleală definitie

PĂCĂLEALĂ ciumecărie, ciușderie, clapă, cocaială, ducere, fentă, pârleală, plasă, țeapă, vrajă. substantiv feminin păcăleală

păcăleálă (vest) și pîcîleálă (est) f., pl. elĭ. Acțiunea de a păcăli. Modu saŭ rezultatu acesteĭ acțiunĭ, înșelăcĭune: a trage o păcăleală cuĭva. substantiv feminin păcăleală

păcăleálă s. f., g.-d. art. păcălélii; pl. păcăléli substantiv feminin păcăleală

PĂCĂLEÁLĂ, păcăleli, s. f. Glumă, farsă, șotie; păcălire, păcălitură. – Păcăli + suf. -eală. substantiv feminin păcăleală

păcăleálă (vest) și pîcîleálă (est) f., pl. elĭ. Acțiunea de a păcăli. Modu saŭ rezultatu acesteĭ acțiunĭ, înșelăcĭune: a trage o păcăleală cuĭva. substantiv feminin păcăleală

păcălitúră (vest) și pîcîlitúră (est) f., pl. ĭ. Păcăleală, modu saŭ rezultatu acțiuniĭ de a păcăli: știŭ că ĭ-aĭ tras o păcălitură bună! – Maĭ des păcăleală. substantiv feminin păcălitură

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului păcăleală

păcăleală   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular păcălea păcăleala
plural păcăleli păcălelile
genitiv-dativ singular păcăleli păcălelii
plural păcăleli păcălelilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z