reduceri si promotii 2018
Definitie păți - ce inseamna păți - Dex Online

păți definitie

pățì v. 1. a suferi (într’un mod nemeritat): de ar ști omul ce ar păți, dinnainte s´ar păzi CR.; 2. a cunoaște și învăța din propria sa experiență: cine a pățit multe, știe multe; 3. a se întâmpla (în bine sau în rău): ce ai pățit să te scoli așa de dimineață ? 4. a suferi ceva rău: cine o mai face ca mine, ca mine să pață ISP. [Lat. PATI(RI): prezentul pat, în loc de paț sau pățesc e abstras dela a doua persoană pați (de unde prin analogie pat)]. temporar pățì

2) pat, pățit v. tr. V. pățesc. verb tranzitiv pat

pățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pățésc, imperf. 3 sg. pățeá; conj. prez. 3 să pățeáscă verb tranzitiv păți

pățì v. 1. a suferi (într’un mod nemeritat): de ar ști omul ce ar păți, dinnainte s´ar păzi CR.; 2. a cunoaște și învăța din propria sa experiență: cine a pățit multe, știe multe; 3. a se întâmpla (în bine sau în rău): ce ai pățit să te scoli așa de dimineață ? 4. a suferi ceva rău: cine o mai face ca mine, ca mine să pață ISP. [Lat. PATI(RI): prezentul pat, în loc de paț sau pățesc e abstras dela a doua persoană pați (de unde prin analogie pat)]. verb tranzitiv pățì

pățí (pățésc, pățít), vb.1. A pătimi, a suferi, a se chinui. – 2. A i se întîmpla ceva (neplăcut). – Mr. pat, pățăscu, pățîre; megl. pățos, pățori. Lat. patῑre (Candrea-Dens., 1359; REW 6294), cf. it. patire, sp., port. padecer.Der. pățanie (var. pățenie), s. f. (întîmplare neplăcută, experiență neașteptată); pătăranie (var. pataranie, pataramă), s. f. (nenorocire); pățeală, s. f.(aventură, pățanie); pățitanie, s. f. (rar, pățanie). – Din rom. provine bg. din Trans. patem (Miklosich, Bulg., 130). verb tranzitiv păți

PĂȚÍ, pățesc, vb. IV. 1. Tranz. A i se întâmpla cuiva ceva (neplăcut, ieșit din comun), a da peste ceva neașteptat (și neplăcut). ◊ Expr. A o păți = a avea neplăceri, a intra într-un bucluc; a da peste o belea. A o păți cu cineva = a întâlni pe cineva care îți produce neplăceri, a-și găsi beleaua cu cineva. Din pățite = din experiență. A fi pățit multe = a fi trecut prin multe necazuri, a avea experiență. (Fam.) Ce-ai pățit? = ce ți s-a întâmplat de faci așa ceva? ce te-a găsit? 2. Tranz. și intranz. (înv. și pop.) A suferi, a pătimi, a îndura. [Prez. ind. și: (pop.) pat] – Lat. pati. verb tranzitiv păți

pățésc v. tr. (lat. pátio, patire îld. pátior, páti, a suferi, înrudit cu vgr. pásho, épathon, sufer [!]; it. patire, sp. pg. padecer. V. pasiune, patimă, apatie). Sufer [!], mi se întîmplă neplăcerĭ: multe am pățit de atuncĭ: m´am îmbolnăvit, mĭ-a ars casa, mĭ-a murit o vacă; am căzut din copac, dar n´am pățit nimica. A o păți, a ți se întîmpla o neplăcere: a pățit-o hoțu, că l-a prins gardistu. Ce-aĭ pățit? ce minune s´a întîmplat: ce-aĭ pățit, zgîrcitule, de eștĭ așa de darnic astăzĭ?! – În vest și pat, pate, să pat, să pată saŭ să pață. verb tranzitiv pățesc

Stan-Pățítul s. propriu m. verb tranzitiv stan-pățitul

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului păți

păți   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) păți pățire pățit pățind singular plural
pățind pățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) pățesc (să) pățesc pățeam pății pățisem
a II-a (tu) pățești (să) pați pățeai pățiși pățiseși
a III-a (el, ea) pate (să) pățeai pățea păți pățise
plural I (noi) pățim (să) pățim pățeam pățirăm pățiserăm
a II-a (voi) pățiți (să) pățiți pățeați pățirăți pățiserăți
a III-a (ei, ele) pățesc (să) pățească pățeau păți pățiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z