pârjol definitie

pîrjól n., pl. urĭ (d. pîrjolesc). Mare incendiere și devastare: Tătariĭ făceaŭ pîrjol. Mare jaf. Adv. Pîrjol de beată, foarte beată. substantiv neutru pîrjol

pârjól (pop.) s. n., pl. pârjóluri substantiv neutru pârjol

pârjol n. 1. foc mare, incendiu: începu a plânge cu foc și cu pârjol; 2. fig. dezastru, jaf cumplit: stau privind în vale cum fac pârjol Tătarii AL. [Tras din pârjoli]. ║ adv. nevoie mare (cf. foc): e rea pârjol ! substantiv neutru pârjol

PÂRJÓL, părjoluri, s. n. (Pop.) 1. Foc mare care se extinde rapid; incendiu violent și mistuitor. ◊ Expr. A face pârjol = a nimici (prin foc); a face prăpăd, a prăpădi. A da pârjol = a da foc, a distruge (prin foc); a incendia. A plânge cu foc și pârjol = a plânge cu desperare. A se face foc și pârjol = a-și ieși din fire, a se înfuria foarte tare. 2. Căldură mare și înăbușitoare; arșiță, zăpușeală, zăduf. 3. Fig. Prăpăd, dezastru, calamitate, pustiire, urgie. – Din pârjoli (derivat regresiv). substantiv neutru pârjol

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului pârjol

pârjol   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pârjol pârjolul
plural pârjoluri pârjolurile
genitiv-dativ singular pârjol pârjolului
plural pârjoluri pârjolurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z