OXIGENÁ vb. I. refl. A se combina cu oxigenul. ♦ tr., refl. A(-și) decolora (părul) cu apă oxigenată. ♦ tr. A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. [Cf. fr. oxygéner]. verb tranzitivoxigena
OXIGENÁ vb. I. refl. 1. (despre substanțe chimice) a se combina cu oxigenul. 2. (despre sânge) a se încărca cu oxigen. 3. a albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. II. tr., refl. a(-și) decolora (părul) cu apă oxigenată. (< fr. oxygéner) verb tranzitivoxigena
oxigená (a ~) vb., ind. prez. 3 oxigeneáză verb tranzitivoxigena
oxigenà v. a (se) combina cu oxigenul. verb tranzitivoxigenà
OXIGENÁ, oxigenez, vb. I. 1. Refl. (Despre diverse substanțe chimice) A se combina cu oxigenul. 2. Refl. (Med.; despre sânge) A se încărca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina din globulele roșii. 3. Tranz. și refl. A(-și) decolora părul prin tratare cu apă oxigenată. ♦ Tranz. A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. – Din fr. oxygéner. verb tranzitivoxigena
*oxigenéz v. tr. (d. oxigen). Amestec cu oxigen: apă oxigenată. verb tranzitivoxigenez
oxigena verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)oxigena | oxigenare | oxigenat | oxigenând | singular | plural | ||
oxigenând | oxigenați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | oxigenez | (să)oxigenez | oxigenam | oxigenai | oxigenasem | |
a II-a (tu) | oxigenezi | (să)oxigenezi | oxigenai | oxigenași | oxigenaseși | ||
a III-a (el, ea) | oxigenează | (să)oxigenai | oxigena | oxigenă | oxigenase | ||
plural | I (noi) | oxigenăm | (să)oxigenăm | oxigenam | oxigenarăm | oxigenaserăm | |
a II-a (voi) | oxigenați | (să)oxigenați | oxigenați | oxigenarăți | oxigenaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | oxigenează | (să)oxigeneze | oxigenau | oxigenară | oxigenaseră |