oxidare definitie

credit rapid online ifn

OXIDÁRE s.f. Acțiunea de a (se) oxida și rezultatul ei; ruginire, oxidație. [< oxida]. substantiv femininoxidare

oxidáre s. f., g.-d. art. oxidắrii; pl. oxidắri substantiv femininoxidare

credit rapid online ifn

OXIDÁRE, oxidări, s. f. Acțiunea de a (se) oxida și rezultatul ei; oxidație. – V. oxida. substantiv femininoxidare

*oxidațiúne f. (d. oxidez). Acțiunea de a saŭ de a se oxida. – Și -áție și -áre. substantiv femininoxidațiune

OXIDÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. 2. A (se) acoperi cu oxid, a rugini. [< fr. oxyder]. verb tranzitivoxida

OXIDÁ vb. tr., refl. 1. a (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. 2. a (se) acoperi cu oxid, a rugini. (< fr. oxyder) verb tranzitivoxida

oxidá (a ~) vb., ind. prez. 3 oxideáză verb tranzitivoxida

oxidà v. a (se) schimba în oxid: aerul oxidează fierul. verb tranzitivoxidà

OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder. verb tranzitivoxida

*oxidéz v. tr. (d. oxid). Prefac în oxid saŭ acoper [!] cu o pătură oxidată. V. refl. Mă prefac în oxid: feru [!] se oxidează (ruginește) la umezeală. verb tranzitivoxidez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluioxidare

oxidare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular oxidare oxidarea
plural oxidări oxidările
genitiv-dativ singular oxidări oxidării
plural oxidări oxidărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z