ÓVĂR s.n. Stil de înot rapid pe o parte, care se execută cu sau fără scoaterea brațului deasupra apei. [< engl. over]. substantiv neutruovăr
OVÁR s.n. 1. (Biol.) Organ în care se formează celulele sexuale feminine. 2. (Bot.) Parte a pistilului unde se formează ovulele și care se transformă după fecundație în fruct. [Cf. fr. ovaire, lat. ovarium]. substantiv neutruovar
OVÁR s. n. 1. organ în care se formează celulele sexuale feminine; oofor. 2. parte bazală a pistilului unde se formează ovulele și care după fecundație se transformă în fruct. (< lat. ovarium, fr. ovaire) substantiv neutruovar
*ovár n., pl. e (lat. științific ovarium). Zool. La vivipare și ovipare, locu unde se produc oŭăle. Bot. Partea unde se află semințele planteĭ, în josu pistiluluĭ. substantiv neutruovar
ovár s. n., pl. ováre substantiv neutruovar
OVÁR, ovare, s. n. 1. Fiecare dintre cele două glande de reproducere ale femelei, care conține celulele germinative sau ovulele. 2. (Bot.) Partea inferioară a pistilului, formată din carpele, care conține ovulele și care, după fecundație, se transformă în fruct. – Din lat. ovarium, fr. ovaire. substantiv neutruovar
ovariu n. 1. organ în care se formează ouăle în corpul animalelor; 2. Bot. partea inferioară a pistilului. substantiv neutruovariu
ovăr | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | 'ovăr | 'ovărul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | 'ovăr | 'ovărului |
plural | — | — |