ovrei definitie

credit rapid online ifn

ovrei, ovrei s. m. invar. (reg.) persoană cu origini evreiești substantiv masculinovrei

ovréĭ, ovreĭcă s. (ngr. Ovrĭós). Evreŭ, Jidan. substantiv masculinovreĭ

credit rapid online ifn

ovréi (înv., reg.) (o-vrei) s. m., pl. ovréi, art. ovréii substantiv masculinovrei

evreu (ovreiu) m. cel ce profesează religiunea mozaică. [Gr. mod.]. V. Jidov. substantiv masculinevreu

OVRÉI, ovrei, s. m. (Înv. și reg.) Evreu. [Var.: ovréu s. m.] – Din ngr. ovriós. substantiv masculinovrei

Evrei (Ovrei) m. pl. popor semitic originar din Azia, cunoscut și sub numele de Izraeliți. Azi în număr de vre-o 16 mil. dintre cari 7 mil. în Europa (mai ales în Rusia, Austro-Ungaria, Germania, România). Evreii români sunt în număr de peste 900.000. substantiv masculinevrei

OVRÉI, ovrei, s. m. (Înv. și reg.) Evreu. [Var.: ovréu s. m.] – Din ngr. ovriós. substantiv masculinovrei

OVRÉU s. m. v. ovrei. substantiv masculinovreu

ovreiu m. V. evreu. [Gr. mod.]. substantiv masculinovreiu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiovrei

ovrei  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ovrei ovreiul
plural ovrei ovreii
genitiv-dativ singular ovrei ovreiului
plural ovrei ovreilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z