OTZOVÍSM s.n. Curent oportunist, născut în anii reacțiunii (1908-1912) în sânul partidului bolșevic. [< germ. Otsowismus, cf. rus. otzivati – a rechema]. substantiv neutruotzovism
otzovism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | otzovism | otzovismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | otzovism | otzovismului |
plural | — | — |