otuzbir definitie

otuzbír (-ruri), s. n.1. Un anumit joc de cărți. – 2. Violență, abuz de putere, lipsă de considerație. Tc. otuz bir „31” (Lokotsch 1600; Bogrea, Dacor., IV, 836; Candrea; Graur, GS, VI, 333). substantiv neutruotuzbir

otuzbír m. (turc. otuz-bir, treĭ-zecĭ și unu). Vechĭ. Literar. Un joc cu 31 de cărțĭ. Azĭ. Fam. Om violent. S. n. Cu otuzbiru, cu violență: aicĭ nu merge cu otuzbiru! substantiv neutruotuzbir

otuzbír (înv.) s. n. substantiv neutruotuzbir

otuzbir n. un fel de joc cu 31 de cărți: otuzbir, ghiordun, ba și stos CAR. [Turc. OTUZBIR, treizeci și una (joc de hazard)]. substantiv neutruotuzbir

OTUZBÍR s. n. (Înv.) 1. Joc de cărți în care cel ce totalizează treizeci și unu de puncte câștigă partida. 2. (În expr.) Cu otuzbirul = cu forța, forțat; cu asprime. – Din tc. otuzbir. substantiv neutruotuzbir

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiotuzbir

otuzbir  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular otuzbir otuzbirul
plural
genitiv-dativ singular otuzbir otuzbirului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z