otrăvit definitie

otrăvít (o-tră-) s. n. adjectiv otrăvit

OTRĂVÍT1 s. n. (Rar) Otrăvire. – V. otrăvi. adjectiv otrăvit

OTRĂVÍT2, -Ă, otrăviți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Căruia i s-a dat sau care a luat otravă (1); care s-a intoxicat sau care s-a omorât cu otravă. 2. (Adesea fig.) Care conține otravă (1); în care s-a pus otravă; otrăvitor, veninos. 3. Fig. Supărat, amărât, înveninat. – V. otrăvi. adjectiv otrăvit

otrăví (a ~) (o-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. otrăvésc, imperf. 3 sg. otrăveá; conj. prez. 3 să otrăveáscă verb tranzitiv otrăvi

otrăvì v. 1. a da sau a lua otravă; 2. fig. a amărî. verb tranzitiv otrăvì

OTRĂVÍ, otrăvesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) intoxica sau a ucide ori a fi ucis cu otravă (1). ♦ Tranz. A introduce o otravă în apă, în alimente etc. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) supăra, a (se) necăji (extrem de mult), a (se) amărî; a (se) învenina. 3. Tranz. Fig. A exercita o influență vătămătoare; a corupe, a perverti. – Din sl. otraviti. verb tranzitiv otrăvi

otrăvésc v. tr. (vsl. o-traviti, d. otruti-otrovon, a otrăvi, [sŭ-] truti, a nimici; rus. otravitĭ. V. otravă, istrăvesc). Înveninez, atac pin [!] otravă: opiu otrăvește organizmu [!]. Fig. Amărăsc, întristez. V. refl. Înghit otravă. verb tranzitiv otrăvesc

a otrăvi viața / zilele (cuiva) expr. a pricinui (cuiva) încontinuu necazuri, supărări etc. verb tranzitiv aotrăviviața

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului otrăvit

otrăvit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular otrăvit otrăvitul otrăvi otrăvita
plural otrăviți otrăviții otrăvite otrăvitele
genitiv-dativ singular otrăvit otrăvitului otrăvite otrăvitei
plural otrăviți otrăviților otrăvite otrăvitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z