otrăvi definitie

OTRAVĂ adormire, agheasmă, dedițel. substantiv femininotravă

!otrávă (o-tra-) s. f., g.-d. art. otrắvii; (soiuri) pl. otrắvuri substantiv femininotravă

otravă f. 1. substanță ce poate altera organismul și chiar a-l distruge; 2. fig. amărăciune. [Slav. OTRAVA]. substantiv femininotravă

otrávă (otrắvi), s. f. s.f.1. Venin. – 2. Harpie. – 3. (Arg.) Femeie de stradă, prostituată. – Megl. utroavă. Sl. otrava (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 151; Conev 93), cf. bg., sb. otrov, bg. otrav, ceh. otrava.Der. otrăvi, vb. (a învenina, a intoxica), din sl. otraviti; otrăvicios, adj. (veninos); otrăvitor, adj. (veninos, toxic); contraotravă, s. f. (antidot), format după fr. contre-poison. substantiv femininotravă

otrávă f., pl. ăvĭ și otrăvurĭ (vsl. bg. rus. otráva; bg. și otrova. V. otrăvesc). Venin, substanță toxică, substanță care ucide. Fig. Amărăcĭune, întristare. substantiv femininotravă

otravă, otrăvuri s. f. (peior.) 1. femeie urâtă. 2. om rău. substantiv femininotravă

OTRÁVĂ, (3) otrăvuri, s. f. 1. Substanță care, introdusă în organism (în cantități relativ reduse), provoacă, prin acțiunea sa chimică, tulburări importante, leziuni grave etc. și uneori moartea; venin. 2. Fig. Ceea ce provoacă un rău (moral), un necaz, o supărare; p. ext. amărăciune, răutate, venin. ♦ Epitet dat unei persoane foarte rele. 3. (La pl.) Diferite feluri de otravă. [Pl. și: otrăvi] – Din sl. otrava. substantiv femininotravă

a fi mare otravă expr. (intl.) a fi rutinat, a avea o experiență bogată; a nu putea fi înșelat. substantiv femininafimareotravă

otrăví (a ~) (o-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. otrăvésc, imperf. 3 sg. otrăveá; conj. prez. 3 să otrăveáscă verb tranzitivotrăvi

otrăvì v. 1. a da sau a lua otravă; 2. fig. a amărî. verb tranzitivotrăvì

OTRĂVÍ, otrăvesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) intoxica sau a ucide ori a fi ucis cu otravă (1). ♦ Tranz. A introduce o otravă în apă, în alimente etc. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) supăra, a (se) necăji (extrem de mult), a (se) amărî; a (se) învenina. 3. Tranz. Fig. A exercita o influență vătămătoare; a corupe, a perverti. – Din sl. otraviti. verb tranzitivotrăvi

otrăvésc v. tr. (vsl. o-traviti, d. otruti-otrovon, a otrăvi, [sŭ-] truti, a nimici; rus. otravitĭ. V. otravă, istrăvesc). Înveninez, atac pin [!] otravă: opiu otrăvește organizmu [!]. Fig. Amărăsc, întristez. V. refl. Înghit otravă. verb tranzitivotrăvesc

a otrăvi viața / zilele (cuiva) expr. a pricinui (cuiva) încontinuu necazuri, supărări etc. verb tranzitivaotrăviviața

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiotrăvi

otrăvi   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)otrăvi otrăvire otrăvit otrăvind singular plural
otrăvind otrăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) otrăvesc (să)otrăvesc otrăveam otrăvii otrăvisem
a II-a (tu) otrăvești (să)otrăvești otrăveai otrăviși otrăviseși
a III-a (el, ea) otrăvește (să)otrăveai otrăvea otrăvi otrăvise
plural I (noi) otrăvim (să)otrăvim otrăveam otrăvirăm otrăviserăm
a II-a (voi) otrăviți (să)otrăviți otrăveați otrăvirăți otrăviserăți
a III-a (ei, ele) otrăvesc (să)otrăvească otrăveau otrăvi otrăviseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z