reduceri si promotii 2018
Definitie otrăvi - ce inseamna otrăvi - Dex Online

otrăvi definitie

OTRAVĂ adormire, agheasmă, dedițel. substantiv feminin otravă

!otrávă (o-tra-) s. f., g.-d. art. otrắvii; (soiuri) pl. otrắvuri substantiv feminin otravă

otravă f. 1. substanță ce poate altera organismul și chiar a-l distruge; 2. fig. amărăciune. [Slav. OTRAVA]. substantiv feminin otravă

otrávă (otrắvi), s. f. s.f.1. Venin. – 2. Harpie. – 3. (Arg.) Femeie de stradă, prostituată. – Megl. utroavă. Sl. otrava (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 151; Conev 93), cf. bg., sb. otrov, bg. otrav, ceh. otrava.Der. otrăvi, vb. (a învenina, a intoxica), din sl. otraviti; otrăvicios, adj. (veninos); otrăvitor, adj. (veninos, toxic); contraotravă, s. f. (antidot), format după fr. contre-poison. substantiv feminin otravă

otrávă f., pl. ăvĭ și otrăvurĭ (vsl. bg. rus. otráva; bg. și otrova. V. otrăvesc). Venin, substanță toxică, substanță care ucide. Fig. Amărăcĭune, întristare. substantiv feminin otravă

otravă, otrăvuri s. f. (peior.) 1. femeie urâtă. 2. om rău. substantiv feminin otravă

OTRÁVĂ, (3) otrăvuri, s. f. 1. Substanță care, introdusă în organism (în cantități relativ reduse), provoacă, prin acțiunea sa chimică, tulburări importante, leziuni grave etc. și uneori moartea; venin. 2. Fig. Ceea ce provoacă un rău (moral), un necaz, o supărare; p. ext. amărăciune, răutate, venin. ♦ Epitet dat unei persoane foarte rele. 3. (La pl.) Diferite feluri de otravă. [Pl. și: otrăvi] – Din sl. otrava. substantiv feminin otravă

a fi mare otravă expr. (intl.) a fi rutinat, a avea o experiență bogată; a nu putea fi înșelat. substantiv feminin afimareotravă

otrăví (a ~) (o-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. otrăvésc, imperf. 3 sg. otrăveá; conj. prez. 3 să otrăveáscă verb tranzitiv otrăvi

otrăvì v. 1. a da sau a lua otravă; 2. fig. a amărî. verb tranzitiv otrăvì

OTRĂVÍ, otrăvesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) intoxica sau a ucide ori a fi ucis cu otravă (1). ♦ Tranz. A introduce o otravă în apă, în alimente etc. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) supăra, a (se) necăji (extrem de mult), a (se) amărî; a (se) învenina. 3. Tranz. Fig. A exercita o influență vătămătoare; a corupe, a perverti. – Din sl. otraviti. verb tranzitiv otrăvi

otrăvésc v. tr. (vsl. o-traviti, d. otruti-otrovon, a otrăvi, [sŭ-] truti, a nimici; rus. otravitĭ. V. otravă, istrăvesc). Înveninez, atac pin [!] otravă: opiu otrăvește organizmu [!]. Fig. Amărăsc, întristez. V. refl. Înghit otravă. verb tranzitiv otrăvesc

a otrăvi viața / zilele (cuiva) expr. a pricinui (cuiva) încontinuu necazuri, supărări etc. verb tranzitiv aotrăviviața

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului otrăvi

otrăvi   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) otrăvi otrăvire otrăvit otrăvind singular plural
otrăvind otrăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) otrăvesc (să) otrăvesc otrăveam otrăvii otrăvisem
a II-a (tu) otrăvești (să) otrăvești otrăveai otrăviși otrăviseși
a III-a (el, ea) otrăvește (să) otrăveai otrăvea otrăvi otrăvise
plural I (noi) otrăvim (să) otrăvim otrăveam otrăvirăm otrăviserăm
a II-a (voi) otrăviți (să) otrăviți otrăveați otrăvirăți otrăviserăți
a III-a (ei, ele) otrăvesc (să) otrăvească otrăveau otrăvi otrăviseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z