OTOCEFÁL s. m. monstru caracterizat prin unirea urechilor, absența maxilarului inferior și gură defectuos dezvoltată. (< fr. otocéphale) substantiv masculinotocefal
otocefal substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | otocefal | otocefalul |
plural | otocefali | otocefalii | |
genitiv-dativ | singular | otocefal | otocefalului |
plural | otocefali | otocefalilor |