OSTINÁTO adj. invar. (Muz.; ca indicație de execuție) Care se repetă de mai multe ori; cu tenacitate, tenace. // s.n. Basso ostinato v. basso. [< it. ostinato – încăpățânat]. substantiv neutruostinato
OSTINÁTO I. adj. (muz.) cu tenacitate, perseverent; repetat. II. s. n. motiv melodic sau ritmic repetat în mod stăruitor. ♦ basso ~ = lucrare polifonică în care basul repetă același desen muzical. (< it. /basso/ ostinato) substantiv neutruostinato
ostináto (it.) adv., s. n. substantiv neutruostinato
OSTINÁTO s. n., adv. (Muz.) 1. S. n. Procedeu care constă în revenirea stăruitoare a unui motiv melodic sau ritmic, însoțit de fiecare dată de alte motive. 2. Adv. Repetat în mai multe rânduri. – Cuv. it. substantiv neutruostinato
ostinato substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ostinato | ostinatoul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | ostinato | ostinatoului |
plural | — | — |