ostia definitie

credit rapid online ifn

ÓSTIE1 s.f. (Bis.) Azimă care se dă la împărtășanie în cultul catolic și luteran. [Gen. -iei. / cf. it. ostia, fr. hostie, lat. hostia]. substantiv femininostie

ÓSTIE2 s.f. (Anat.) Orificiu între auriculele și ventriculele inimii și între acestea și arterele mari. [Var. ostium s.n. / < lat. ostium]. substantiv femininostie

credit rapid online ifn

óstie (óstii), s. f. – Furcă de pescuit. Sl. osti „osie” (Cihac, II, 232; Tiktin), cf. sb., slov. osti, rus. ostie. substantiv femininostie

òstie f. pâine nedospită ce preotul catolic sfințește la leturghie (= fr. hostie). substantiv femininòstie

ÓSTIE s. f. pâine folosită (azimă) pentru cuminecătură în cultul catolic și luteran. (< germ. Hostie, lat. hostia) substantiv femininostie

1) óstie f. (rus. óstie, ostĭ, vîrf de împuns, ghimpe, vsl. ostĭ, osie; sîrb. osti [f. pl.], trident, furcă, osina, osje, mustața spiculuĭ). Furcă de ucis peștiĭ în apă, numită și sandólă. substantiv femininostie

2) *óstie f. (lat. hostia). Victimă mică (oaĭe, capră, porc) sacrificată la Romanĭ. Azĭ, la catolicĭ, azimă pe care preutu [!] o sfințește la liturghie. substantiv femininostie

óstie (-ti-e) s. f., art. óstia (-ti-a), g.-d. art. óstiei; pl. óstii, art. óstiile (-ti-i-) substantiv femininostie

ostie f. 1. suliță triangulară cu care se scoate (la împărtășire) din cornul prescurei trupul lui Hristos; 2. furcă de prins pește. [Slav. OSTI, trident]. substantiv femininostie

ÓSTIE1, ostii, s. f. Unealtă de pescuit de forma unei furci cu mai multe brațe ascuțite, care se înfige în corpul peștilor. – Din sl. ostĭ. substantiv femininostie

ÓSTIE2, ostii, s. f. Pâine nedospită (azimă) care servește la cuminecătură în cultul catolic și în cel luteran. – Din germ. Hostie, lat. hostia. substantiv femininostie

ÓSTIE3, ostii, s. f. (Anat.) Orificiu situat între auriculele și ventriculele inimii, precum și între acestea și arterele mari ale corpului. – Din lat. ostium. substantiv femininostie

ostiéz, V. ostoĭesc. temporarostiez

ostoĭésc v. tr. (vsl. ustoĭati, a sta ustativi, a opri [staviti, stati-stanon, a se opri], ustati-ustanon, a sta, a rămînea, ustaniti sen, a se pune, a se așeza; rus. ustáti, ustavatĭ, a osteni [intr.]. V. pre- și pri-stoĭesc, ostenesc, postată, stavă, stavilă, stăvesc). Rar azĭ. Alin, potolesc: speriate de țipetele eĭ, îĭ ĭeșiră înainte ostoind-o (Rebr. 145), a ostoi durerea. V. refl. Îl rugă să se ostoĭască (Rebr. 167); vîntu, durerea s´a ostoit. V. intr. Mă potolesc: vîntu, durerea a ostoit. – Și osteĭesc, ostoĭez, osteĭez, ostiez (Munt.). Maĭ vechĭ ust-. V. ogoĭesc, oteșesc, contenesc, încetez, staŭ, tinchesc. temporarostoĭesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiostia

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z