osmoglásnic n., pl. e (vsl. osĭmoglasnikŭ, d. osĭmĭ, opt, și glasŭ, glas). Vechĭ. Octoih. substantiv neutruosmoglasnic
osmoglasnic n. numele slavon al octoihului. [Slav.: lit. opt glasuri]. substantiv neutruosmoglasnic
osmoglasnic substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | osmoglasnic | osmoglasnicul |
plural | osmoglasnice | osmoglasnicele | |
genitiv-dativ | singular | osmoglasnic | osmoglasnicului |
plural | osmoglasnice | osmoglasnicelor |