OSCÍLĂ s.f. Mască a lui Saturn sau a lui Bachus, care era suspendată în case pentru a îndepărta relele. [< lat. oscillum, fr. oscille]. substantiv femininoscilă
OSCÍLĂ s. f. (la romani) mască a lui Saturn sau a lui Bacus, suspendată în casă pentru a îndepărta relele. (< lat. oscillum, fr. oscille) substantiv femininoscilă
oscílă s. f., g.-d. art. oscílei; pl. oscíle substantiv femininoscilă
OSCÍLĂ, oscile, s. f. Mic disc de bronz sau de marmură împodobit cu o mască în relief, care era atârnat, la vechii romani, de arborii sacri sau sub colonade. – Din lat. oscillum, fr. oscille. substantiv femininoscilă
OSCILÁ vb. intr. 1. a se mișca alternativ în direcții opuse; a se balansa. 2. (fig.) a manifesta nehotărâre; a ezita, a șovăi; (p. ext.) a flutura. 3. (despre un sistem fizic) a evolua astfel încât una sau mai multe din mărimile sale caracteristice să ia succesiv valori pozitive sau negative. (< fr. osciller, lat. oscillare) verboscila
OSCILÁ vb. I. intr. 1. A se mișca alternativ în direcții opuse. 2. (Fig.) A manifesta nehotărâre; a șovăi; (p. ext.) a fluctua. [< fr. osciller, cf. lat. oscillare]. verboscila
oscilá (a ~) vb., ind. prez. 3 oscileáză verboscila
oscilà v. a se mișca alternativ în două sensuri contrare. verboscilà
OSCILÁ, oscilez, vb. I. Intranz. 1. A se mișca alternativ în direcții opuse; a se legăna, a se balansa, a pendula. 2. Fig. A manifesta nehotărâre, a fi instabil; a sta în cumpănă; a șovăi, a ezita; a fluctua. 3. (Despre un sistem fizic) A evolua în așa fel încât una sau mai multe dintre mărimile sale caracteristice să ia succesiv valori pozitive și negative, simetrice în raport cu valoarea zero. – Din fr. osciller. verboscila
*osciléz v. intr. (lat. oscillor, -ári și -illo, -áre, d. oscillum, mască [a luĭ Saturn orĭ Bacu1] pe care Romaniĭ o spînzuraŭ de copacĭ orĭ de casă și care se legăna de vînt). Fac oscilațiunĭ, mă legăn: pendulu oscilează. Fig. Mă legăn cu gîndu, șovăĭesc: a oscila între doŭă hotărîrĭ. verboscilez
oscila substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)oscila | oscilare | oscilat | oscilând | singular | plural | ||
oscilând | oscilați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | oscilez | (să)oscilez | oscilam | oscilai | oscilasem | |
a II-a (tu) | oscilezi | (să)oscilezi | oscilai | oscilași | oscilaseși | ||
a III-a (el, ea) | oscilează | (să)oscilai | oscila | oscilă | oscilase | ||
plural | I (noi) | oscilăm | (să)oscilăm | oscilam | oscilarăm | oscilaserăm | |
a II-a (voi) | oscilați | (să)oscilați | oscilați | oscilarăți | oscilaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | oscilează | (să)oscileze | oscilau | oscilară | oscilaseră |