osândi definitie

osîndí (osândésc, osândít), vb. – A condamna, a pedepsi. Sl. osęditi, osęždą (Miklosich, Slaw. Elem., 59; Cihac, II, 231; Byhan 231). – Der. osîndă, s. f. (pedeapsă, condamnare); osîndit, s. m. (condamnat). verb tranzitiv osîndi

osândí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. osândésc, imperf. 3 sg. osândeá; conj. prez. 3 osândeáscă verb tranzitiv osândi

osândì v. a condamna. verb tranzitiv osândì

OSÂNDÍ, osândesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A condamna, a pedepsi (printr-o sentință judecătorească); a pronunța o sentință de condamnare (împotriva cuiva). ♦ P. ext. A dezaproba, a înfiera, a critica, a judeca. 2. A sili, a obliga; a forța, a constrânge. – Din sl. osonditi. verb tranzitiv osândi

osîndésc v. tr. (vsl. osonditi, a condamna, d. sonditi, a judeca; sîrb. osuditi, rus. osuditĭ. V. răsăjduĭesc). Condamn. verb tranzitiv osîndesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului osândi

osândi   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) osândi osândire osândit osândind singular plural
osândind osândiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) osândesc (să) osândesc osândeam osândii osândisem
a II-a (tu) osândești (să) osândești osândeai osândiși osândiseși
a III-a (el, ea) osândește (să) osândeai osândea osândi osândise
plural I (noi) osândim (să) osândim osândeam osândirăm osândiserăm
a II-a (voi) osândiți (să) osândiți osândeați osândirăți osândiserăți
a III-a (ei, ele) osândesc (să) osândească osândeau osândi osândiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z