osândă definitie

osî́ndă f., pl. e (vsl. osondŭ, sîrb. osuda). 1. Osîndire, condamnare. A-țĭ lua osînda, a primi pedeapsa, a suferi lovitura, a se hotărî cu tine. A-țĭ fi împlinit serviciu (de mulțĭ anĭ). 2. Pedeapsă divină. 3. Olt. Ĭazmă. substantiv feminin osîndă

osấndă (pop.) s. f., g.-d. art. osấndei; pl. osấnde substantiv feminin osândă

osândă f. rezultatul osândirii, pedeapsă: și-a primit osânda. [Slav. OSÕDŬ]. substantiv feminin osândă

OSẤNDĂ, osânde, s. f. (Pop.) 1. Condamnare, pedeapsă la care este supus cineva (de către organele judiciare). ◊ Expr. A-și face osânda = a executa pedeapsa la care este condamnat. (Reg.) A-și face osânda cu cineva = a se purta rău, fără milă; a chinui, a tortura pe cineva. 2. Fig. Blestem; pacoste, năpastă, nenorocire, urgie. – Din osândi (derivat regresiv). substantiv feminin osândă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului osândă

osândă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular osândă osânda
plural osânde osândele
genitiv-dativ singular osânde osândei
plural osânde osândelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z