os definitie

-ÓS, -OÁSĂ suf. 1. formează numeroase adjective de la o bază nominală sau verbală. 2. „oxiacid mai puțin oxigenat”, „sare metalică (pentru valență foarte mică)”. (< fr. -eux, -euse, engl. -ose, cf. lat. osum) substantiv neutruos

os, oase s. n. 1. zar. 2. penis în erecție. substantiv neutruos

os (oáse), s. n.1. Ciolan. – 2. (Olt., Banat) Sîmbure, sămînță. – 3. Neam, viță, familie. – 4. (Pl.) Oseminte, schelet, resturi de mort. – Mr., istr. os, megl. uos. Lat. ossum (Pușcariu 1226; Candrea-Dens., 1290; REW 6114), cf. vegl. vuas, it., port. osso, prov., fr., cat. os, sp. hueso.Der. osamă, s. f. (Banat, oseminte), din lat. ossamen (Candrea); osi, vb. (rar, a osifica, a petrifica, a durifica); osiac, s. m. (Olt., ramură uscată), pe care Tiktin îl leagă poate greșit, de osie; osos, adj. (ciolănos), poate formație neol. (după Pușcariu 1229, direct din lat. ossuosus). Der. neol. osatură, s. f. (schelet, armătură), din fr. ossature; osifica, vb., din fr. ossifier; oseminte, s. n. pl., din fr. ossements (der. din lat. ossamenta, cf. Pușcariu 1227; Pascu, Beiträge, 22 și Scriban nu pare posibilă). substantiv neutruos

os s. n., pl. oáse substantiv neutruos

os n. 1. bucată dură și solidă ce constituie scheletul; 2. os de animal lucrat: pieptene de os; 3. Bot. osul iepurelui, dărmotin. [Lat. OSSUM]. substantiv neutruos

OS, oase, s. n. 1. Element de bază al scheletului vertebratelor, caracterizat prin structura lui dură, solidă și rezistentă, de culoare albă. ◊ Os mort = umflătură a unui os (de obicei a oaselor de la picioarele de dinapoi ale calului) provenită dintr-o lovitură, dintr-un efort sau transmisă pe cale ereditară. ◊ Expr. A(-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a nu mai putea îndura un rău; a-și pierde răbdarea. A băga (sau a-i intra cuiva) frica (sau spaima etc.) în oase = a (se) speria, a (se) îngrozi. A fi numai piele și oase sau a-i număra oasele = a fi foarte slab. A(-i) trece (cuiva) os prin os = a fi extrem de obosit. Până la (sau în) oase sau până la (sau în) măduva oaselor = în tot corpul; foarte mult, adânc. A-i rupe (sau a-i muia cuiva) oasele = a bate foarte tare pe cineva. A-i rămâne (sau a-i putrezi) oasele (pe undeva) = a muri departe de casă, prin locuri străine. A căpăta (sau a avea, a dobândi etc.) un os de ros = a obține (sau a avea) un avantaj, un profit. ♦ Os (1) sau material cornos prelucrat, întrebuințat la fabricarea unor obiecte, în industrie, în arte decorative etc. 2. Fig. (La pl.) Trup; ființă, făptură. 3. Fig. Neam, familie, viță. ◊ Expr. (A fi) din os sfânt (sau din oase sfinte, din os de domn sau domnesc) = (a fi) din neam domnesc, din familie domnitoare. 4. Compus: osul-iepurelui = plantă cu miros greu, cu flori trandafirii îngrămădite la vârful ramurilor spinoase (Ononis spinosa).Lat. ossum. substantiv neutruos

os n., pl. oase (lat. ŏssum, cl. os, ossis, vgr. ostéon scr. asthi, asthan; it. pg. osso, pv. fr. cat. os, sp. hueso). Materie dură care formează scheletu omuluĭ și celor-lalte vertebrate: dințiĭ îs tot oase. În carne și oase, în persoană, în realitate. Pînă în măduva oaselor, adînc, foarte: a fi ud pînă la oase, a fi cuprins de frică pînă în oase. În capu oaselor, șezînd: mă rîdic [!] în capu oaselor (Ch.N. I, 163). A fi numaĭ pelea [!] și oasele, a fi foarte slab. A da cuĭva un os de ros, a-ĭ da o ocupațiune din care să trăĭască (și să tacă): dați-ĭ un os ca să tacă! A muĭa cuĭva oasele, a-l bate răŭ. Os mort, un fel de bubă la încheĭeturĭ. Osu ĭepureluĭ, dîrmotin. V. cĭolan, fildeș. substantiv neutruos

PER OS loc. adv. Peroral. [< lat. per os]. substantiv neutruperos

PER ÓS loc. adv. peroral. (< lat. per os) substantiv neutruperos

PER OS adv. (Med.) Per oral. – Expr. lat. substantiv neutruperos

a-i frânge (cuiva) oasele expr. a bate foarte tare (pe cineva). substantiv neutruaifrânge

a-i rămâne (cuiva) ciolanele / oasele undeva expr. a nu se mai putea întoarce din locuri îndepărtate; a muri. substantiv neutruairămâne

a da cu osul expr. (vulg.d. bărbați) a avea contact sexual. substantiv neutruadacuosul

a i se face os expr. (er.d. bărbați) a avea erecție. substantiv neutruaisefaceos

iarba-osului – (bot.) Iarba rănii, iarbă de vătămătură (Anthyllis vulneraria L.). Termen atestat în Borșa (Borza 1968: 21). substantiv neutruiarbaosului

a-i intra frica / groaza în oase expr. a fi înspăimântat / îngrozit. substantiv neutruaiintrafrica

la oase rupere expr. (la fotbald. maniera de joc a unui jucător, a unei echipe) brutal, dur, violent. substantiv neutrulaoaserupere

!iárba-ósului (plantă) s. f. art., g.-d. art. iérbii-ósului substantiv neutruiarba-osului

în carne și oase expr. în realitate, în persoană. substantiv neutruîncarneșioase

!ósul-iépurelui (plantă) s. m. art. substantiv neutruosul-iepurelui

a muia oasele cuiva expr. a bate rău de tot pe cineva. substantiv neutruamuiaoaselecuiva

a se mura până la oase expr. a se uda până la piele (pe ploaie). substantiv neutruasemurapânălaoase

a pune osul la treabă expr. a munci serios / cu răspundere. substantiv neutruapuneosullatreabă

numai oase înșirate / piele și os expr. (d. oameni) slăbănog, sfrijit. substantiv neutrunumaioaseînșirate

a fi numai piele și os expr. (d. femei) a fi slab / sfrijit / firav. substantiv neutruafinumaipieleșios

a-i ajunge cuțitul la os expr. 1. a ajunge într-o situație limită 2. a nu mai răbda / suporta o stare de fapt / o situație substantiv neutruaiajungecuțitullaos

a-i ieși oasele prin piele expr. a fi sfrijit / slăbănog. substantiv neutruaiieșioaseleprinpiele

a băga carnea la salam și oasele la nasturi expr. (intl.) a comite un asasinat. substantiv neutruabăgacarnealasalamșioaselelanasturi

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluios

os  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular 'os 'osul
plural oase oasele
genitiv-dativ singular 'os 'osului
plural oase oaselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z