reduceri si promotii 2018
Definitie os - ce inseamna os - Dex Online

os definitie

OS, oase, s. n. 1. Element de bază al scheletului vertebratelor, caracterizat prin structura lui dură, solidă și rezistentă, de culoare albă. ◊ Os mort = umflătură a unui os (de obicei a oaselor de la picioarele de dinapoi ale calului) provenită dintr-o lovitură, dintr-un efort sau transmisă pe cale ereditară. ◊ Expr. A(-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a nu mai putea îndura un rău; a-și pierde răbdarea. A băga (sau a-i intra cuiva) frica (sau spaima etc.) în oase = a (se) speria, a (se) îngrozi. A fi numai piele și oase sau a-i număra oasele = a fi foarte slab. A(-i) trece (cuiva) os prin os = a fi extrem de obosit. Până la (sau în) oase sau până la (sau în) măduva oaselor = în tot corpul; foarte mult, adânc. A-i rupe (sau a-i muia cuiva) oasele = a bate foarte tare pe cineva. A-i rămâne (sau a-i putrezi) oasele (pe undeva) = a muri departe de casă, prin locuri străine. A căpăta (sau a avea, a dobândi etc.) un os de ros = a obține (sau a avea) un avantaj, un profit. ♦ Os (1) sau material cornos prelucrat, întrebuințat la fabricarea unor obiecte, în industrie, în arte decorative etc. 2. Fig. (La pl.) Trup; ființă, făptură. 3. Fig. Neam, familie, viță. ◊ Expr. (A fi) din os sfânt (sau din oase sfinte, din os de domn sau domnesc) = (a fi) din neam domnesc, din familie domnitoare. 4. Compus: osul-iepurelui = plantă cu miros greu, cu flori trandafirii îngrămădite la vârful ramurilor spinoase (Ononis spinosa).Lat. ossum. substantiv neutru os

os, oase s. n. 1. zar. 2. penis în erecție. substantiv neutru os

-ÓS, -OÁSĂ suf. 1. formează numeroase adjective de la o bază nominală sau verbală. 2. „oxiacid mai puțin oxigenat”, „sare metalică (pentru valență foarte mică)”. (< fr. -eux, -euse, engl. -ose, cf. lat. osum) substantiv neutru os

os s. n., pl. oáse substantiv neutru os

os (oáse), s. n.1. Ciolan. – 2. (Olt., Banat) Sîmbure, sămînță. – 3. Neam, viță, familie. – 4. (Pl.) Oseminte, schelet, resturi de mort. – Mr., istr. os, megl. uos. Lat. ossum (Pușcariu 1226; Candrea-Dens., 1290; REW 6114), cf. vegl. vuas, it., port. osso, prov., fr., cat. os, sp. hueso.Der. osamă, s. f. (Banat, oseminte), din lat. ossamen (Candrea); osi, vb. (rar, a osifica, a petrifica, a durifica); osiac, s. m. (Olt., ramură uscată), pe care Tiktin îl leagă poate greșit, de osie; osos, adj. (ciolănos), poate formație neol. (după Pușcariu 1229, direct din lat. ossuosus). Der. neol. osatură, s. f. (schelet, armătură), din fr. ossature; osifica, vb., din fr. ossifier; oseminte, s. n. pl., din fr. ossements (der. din lat. ossamenta, cf. Pușcariu 1227; Pascu, Beiträge, 22 și Scriban nu pare posibilă). substantiv neutru os

os n., pl. oase (lat. ŏssum, cl. os, ossis, vgr. ostéon scr. asthi, asthan; it. pg. osso, pv. fr. cat. os, sp. hueso). Materie dură care formează scheletu omuluĭ și celor-lalte vertebrate: dințiĭ îs tot oase. În carne și oase, în persoană, în realitate. Pînă în măduva oaselor, adînc, foarte: a fi ud pînă la oase, a fi cuprins de frică pînă în oase. În capu oaselor, șezînd: mă rîdic [!] în capu oaselor (Ch.N. I, 163). A fi numaĭ pelea [!] și oasele, a fi foarte slab. A da cuĭva un os de ros, a-ĭ da o ocupațiune din care să trăĭască (și să tacă): dați-ĭ un os ca să tacă! A muĭa cuĭva oasele, a-l bate răŭ. Os mort, un fel de bubă la încheĭeturĭ. Osu ĭepureluĭ, dîrmotin. V. cĭolan, fildeș. substantiv neutru os

os n. 1. bucată dură și solidă ce constituie scheletul; 2. os de animal lucrat: pieptene de os; 3. Bot. osul iepurelui, dărmotin. [Lat. OSSUM]. substantiv neutru os

PER OS loc. adv. Peroral. [< lat. per os]. substantiv neutru peros

PER ÓS loc. adv. peroral. (< lat. per os) substantiv neutru peros

PER OS adv. (Med.) Per oral. – Expr. lat. substantiv neutru peros

a-i frânge (cuiva) oasele expr. a bate foarte tare (pe cineva). substantiv neutru aifrânge

a-i rămâne (cuiva) ciolanele / oasele undeva expr. a nu se mai putea întoarce din locuri îndepărtate; a muri. substantiv neutru airămâne

a da cu osul expr. (vulg.d. bărbați) a avea contact sexual. substantiv neutru adacuosul

a i se face os expr. (er.d. bărbați) a avea erecție. substantiv neutru aisefaceos

iarba-osului – (bot.) Iarba rănii, iarbă de vătămătură (Anthyllis vulneraria L.). Termen atestat în Borșa (Borza 1968: 21). substantiv neutru iarbaosului

la oase rupere expr. (la fotbald. maniera de joc a unui jucător, a unei echipe) brutal, dur, violent. substantiv neutru laoaserupere

a-i intra frica / groaza în oase expr. a fi înspăimântat / îngrozit. substantiv neutru aiintrafrica

!iárba-ósului (plantă) s. f. art., g.-d. art. iérbii-ósului substantiv neutru iarba-osului

în carne și oase expr. în realitate, în persoană. substantiv neutru încarneșioase

!ósul-iépurelui (plantă) s. m. art. substantiv neutru osul-iepurelui

a muia oasele cuiva expr. a bate rău de tot pe cineva. substantiv neutru amuiaoaselecuiva

a se mura până la oase expr. a se uda până la piele (pe ploaie). substantiv neutru asemurapânălaoase

numai oase înșirate / piele și os expr. (d. oameni) slăbănog, sfrijit. substantiv neutru numaioaseînșirate

a pune osul la treabă expr. a munci serios / cu răspundere. substantiv neutru apuneosullatreabă

a fi numai piele și os expr. (d. femei) a fi slab / sfrijit / firav. substantiv neutru afinumaipieleșios

a-i ajunge cuțitul la os expr. 1. a ajunge într-o situație limită 2. a nu mai răbda / suporta o stare de fapt / o situație substantiv neutru aiajungecuțitullaos

a-i ieși oasele prin piele expr. a fi sfrijit / slăbănog. substantiv neutru aiieșioaseleprinpiele

a băga carnea la salam și oasele la nasturi expr. (intl.) a comite un asasinat. substantiv neutru abăgacarnealasalamșioaselelanasturi

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului os

os   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular 'os 'osul
plural oase oasele
genitiv-dativ singular 'os 'osului
plural oase oaselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z