os definitie

-ÓS, -OÁSĂ suf. 1. formează numeroase adjective de la o bază nominală sau verbală. 2. „oxiacid mai puțin oxigenat”, „sare metalică (pentru valență foarte mică)”. (< fr. -eux, -euse, engl. -ose, cf. lat. osum) substantiv neutruos

os, oase s. n. 1. zar. 2. penis în erecție. substantiv neutruos

os (oáse), s. n. – 1. Ciolan. – 2. (Olt., Banat) Sîmbure, sămînță. – 3. Neam, viță, familie. – 4. (Pl.) Oseminte, schelet, resturi de mort. – Mr., istr. os, megl. uos. Lat. ossum (Pușcariu 1226; Candrea-Dens., 1290; REW 6114), cf. vegl. vuas, it., port. osso, prov., fr., cat. os, sp. hueso. – Der. osamă, s. f. (Banat, oseminte), din lat. ossamen (Candrea); osi, vb. (rar, a osifica, a petrifica, a durifica); osiac, s. m. (Olt., ramură uscată), pe care Tiktin îl leagă poate greșit, de osie; osos, adj. (ciolănos), poate formație neol. (după Pușcariu 1229, direct din lat. ossuosus). Der. neol. osatură, s. f. (schelet, armătură), din fr. ossature; osifica, vb., din fr. ossifier; oseminte, s. n. pl., din fr. ossements (der. din lat. ossamenta, cf. Pușcariu 1227; Pascu, Beiträge, 22 și Scriban nu pare posibilă). substantiv neutruos

os s. n., pl. oáse substantiv neutruos

os n. 1. bucată dură și solidă ce constituie scheletul; 2. os de animal lucrat: pieptene de os; 3. Bot. osul iepurelui, dărmotin. [Lat. OSSUM]. substantiv neutruos

OS, oase, s. n. 1. Element de bază al scheletului vertebratelor, caracterizat prin structura lui dură, solidă și rezistentă, de culoare albă. ◊ Os mort = umflătură a unui os (de obicei a oaselor de la picioarele de dinapoi ale calului) provenită dintr-o lovitură, dintr-un efort sau transmisă pe cale ereditară. ◊ Expr. A(-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a nu mai putea îndura un rău; a-și pierde răbdarea. A băga (sau a-i intra cuiva) frica (sau spaima etc.) în oase = a (se) speria, a (se) îngrozi. A fi numai piele și oase sau a-i număra oasele = a fi foarte slab. A(-i) trece (cuiva) os prin os = a fi extrem de obosit. Până la (sau în) oase sau până la (sau în) măduva oaselor = în tot corpul; foarte mult, adânc. A-i rupe (sau a-i muia cuiva) oasele = a bate foarte tare pe cineva. A-i rămâne (sau a-i putrezi) oasele (pe undeva) = a muri departe de casă, prin locuri străine. A căpăta (sau a avea, a dobândi etc.) un os de ros = a obține (sau a avea) un avantaj, un profit. ♦ Os (1) sau material cornos prelucrat, întrebuințat la fabricarea unor obiecte, în industrie, în arte decorative etc. 2. Fig. (La pl.) Trup; ființă, făptură. 3. Fig. Neam, familie, viță. ◊ Expr. (A fi) din os sfânt (sau din oase sfinte, din os de domn sau domnesc) = (a fi) din neam domnesc, din familie domnitoare. 4. Compus: osul-iepurelui = plantă cu miros greu, cu flori trandafirii îngrămădite la vârful ramurilor spinoase (Ononis spinosa). – Lat. ossum. substantiv neutruos

os n., pl. oase (lat. ŏssum, cl. os, ossis, vgr. ostéon scr. asthi, asthan; it. pg. osso, pv. fr. cat. os, sp. hueso). Materie dură care formează scheletu omuluĭ și celor-lalte vertebrate: dințiĭ îs tot oase. În carne și oase, în persoană, în realitate. Pînă în măduva oaselor, adînc, foarte: a fi ud pînă la oase, a fi cuprins de frică pînă în oase. În capu oaselor, șezînd: mă rîdic [!] în capu oaselor (Ch.N. I, 163). A fi numaĭ pelea [!] și oasele, a fi foarte slab. A da cuĭva un os de ros, a-ĭ da o ocupațiune din care să trăĭască (și să tacă): dați-ĭ un os ca să tacă! A muĭa cuĭva oasele, a-l bate răŭ. Os mort, un fel de bubă la încheĭeturĭ. Osu ĭepureluĭ, dîrmotin. V. cĭolan, fildeș. substantiv neutruos

PER OS loc. adv. Peroral. [< lat. per os]. substantiv neutruperos

PER ÓS loc. adv. peroral. (< lat. per os) substantiv neutruperos

PER OS adv. (Med.) Per oral. – Expr. lat. substantiv neutruperos

a-i frânge (cuiva) oasele expr. a bate foarte tare (pe cineva). substantiv neutruaifrânge

a-i rămâne (cuiva) ciolanele / oasele undeva expr. a nu se mai putea întoarce din locuri îndepărtate; a muri. substantiv neutruairămâne

a da cu osul expr. (vulg. – d. bărbați) a avea contact sexual. substantiv neutruadacuosul

a i se face os expr. (er. – d. bărbați) a avea erecție. substantiv neutruaisefaceos

iarba-osului – (bot.) Iarba rănii, iarbă de vătămătură (Anthyllis vulneraria L.). Termen atestat în Borșa (Borza 1968: 21). substantiv neutruiarbaosului

a-i intra frica / groaza în oase expr. a fi înspăimântat / îngrozit. substantiv neutruaiintrafrica

la oase rupere expr. (la fotbal – d. maniera de joc a unui jucător, a unei echipe) brutal, dur, violent. substantiv neutrulaoaserupere

!iárba-ósului (plantă) s. f. art., g.-d. art. iérbii-ósului substantiv neutruiarba-osului

în carne și oase expr. în realitate, în persoană. substantiv neutruîncarneșioase

!ósul-iépurelui (plantă) s. m. art. substantiv neutruosul-iepurelui

a muia oasele cuiva expr. a bate rău de tot pe cineva. substantiv neutruamuiaoaselecuiva

a se mura până la oase expr. a se uda până la piele (pe ploaie). substantiv neutruasemurapânălaoase

a pune osul la treabă expr. a munci serios / cu răspundere. substantiv neutruapuneosullatreabă

numai oase înșirate / piele și os expr. (d. oameni) slăbănog, sfrijit. substantiv neutrunumaioaseînșirate

a fi numai piele și os expr. (d. femei) a fi slab / sfrijit / firav. substantiv neutruafinumaipieleșios

a-i ajunge cuțitul la os expr. 1. a ajunge într-o situație limită 2. a nu mai răbda / suporta o stare de fapt / o situație substantiv neutruaiajungecuțitullaos

a-i ieși oasele prin piele expr. a fi sfrijit / slăbănog. substantiv neutruaiieșioaseleprinpiele

a băga carnea la salam și oasele la nasturi expr. (intl.) a comite un asasinat. substantiv neutruabăgacarnealasalamșioaselelanasturi