ORTOTÉST s.n. (Tehn.) Instrument pentru măsurarea dimensiunilor pieselor fabricate în serie. [< germ. Orthotest]. substantiv neutruortotest
ORTOTÉST s. n. instrument pentru măsurarea dimensiunilor pieselor fabricate în serie. (< germ. Orthotest) substantiv neutruortotest
ortotést s. n., pl. ortotéste substantiv neutruortotest
ORTOTÉST, ortoteste, s. n. Instrument mecanic, cu pârghii și roți dințate, folosit la măsurarea dimensiunilor pieselor prelucrate. – Orto- + test. substantiv neutruortotest
ortotest substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ortotest | ortotestul |
plural | ortoteste | ortotestele | |
genitiv-dativ | singular | ortotest | ortotestului |
plural | ortoteste | ortotestelor |