ORTODIAGONÁL, -Ă adj. (Despre figuri geometrice) Care are diagonalele perpendiculare. [Pron. -di-a-. / cf. germ. Orthodiagonale]. adjectivortodiagonal
ORTODIAGONÁL, -Ă adj. (despre un patrulater) cu diagonalele perpendiculare. (< germ. Orthodiagonale) adjectivortodiagonal
ortodiagonál (-di-a-) adj. m., pl. ortodiagonáli; f. ortodiagonálă, pl. ortodiagonále adjectivortodiagonal
ORTODIAGONÁL, -Ă, ortodiagonali, -e, adj. (Despre o figură geometrică) Ale cărei diagonale se intersectează sub un unghi drept. [Pr.: -di-a-] – Din germ. Orthodiagonale. adjectivortodiagonal
ortodiagonal adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | ortodiagonal | ortodiagonalul | ortodiagonală | ortodiagonala |
plural | ortodiagonali | ortodiagonalii | ortodiagonale | ortodiagonalele | |
genitiv-dativ | singular | ortodiagonal | ortodiagonalului | ortodiagonale | ortodiagonalei |
plural | ortodiagonali | ortodiagonalilor | ortodiagonale | ortodiagonalelor |