orogen definitie

credit rapid online ifn

OROGÉN s.n. (Geol.) Regiune vastă a scoarței terestre în care au avut loc mari mișcări tectonice. [< fr. orogène]. substantiv neutruorogen

OROGÉN s. n. regiune vastă a scoarței terestre cu mari mișcări tectonice. (< fr. orogène) substantiv neutruorogen

credit rapid online ifn

orogén s. n., pl. orogéne substantiv neutruorogen

OROGÉN, orogene, s. n. (Geol.) Regiune vastă a scoarței terestre unde au avut loc mișcări tectonice intense care au dus la formarea unui lanț muntos cutat. – Din orogeneză (derivat regresiv). substantiv neutruorogen

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiorogen

orogen  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular orogen orogenul
plural orogene orogenele
genitiv-dativ singular orogen orogenului
plural orogene orogenelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z