ornamentare definitie

credit rapid online ifn

ORNAMENTÁRE s.f. Acțiunea de a ornamenta și rezultatul ei; înfrumusețare, împodobire, ornamentație. [< ornamenta]. substantiv femininornamentare

ornamentáre s. f., g.-d. art. ornamentắrii; pl. ornamentắri substantiv femininornamentare

credit rapid online ifn

ORNAMENTÁRE, ornamentări, s. f. Acțiunea de a ornamenta și rezultatul ei; împodobire, înfrumusețare. – V. ornamenta. substantiv femininornamentare

*ornamentațiúne f. (fr. ornement action). Arta de a dispune ornamentale: ornamentațiunea ordinuluĭ doric e severă. – Și -áție și -áre. substantiv femininornamentațiune

ORNAMENTÁ vb. I. tr. A înfrumuseța, a împodobi cu ornamente. [< fr. ornementer]. verb tranzitivornamenta

ORNAMENTÁ vb. tr. a înfrumuseța cu ornamente, a decora (1). (< fr. ornementer) verb tranzitivornamenta

ornamentá (a ~) vb., ind. prez. 3 ornamenteáză verb tranzitivornamenta

ornamentà v. a îmbogăți cu ornamente. verb tranzitivornamentà

ORNAMENTÁ, ornamentez, vb. I. Tranz. A împodobi, a înfrumuseța cu ornamente; a decora cu un motiv. – Din fr. ornementer. verb tranzitivornamenta

*ornamentéz v. tr. (fr. ornementer). Ornez, pun ornamente. verb tranzitivornamentez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiornamentare

ornamentare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ornamentare ornamentarea
plural ornamentări ornamentările
genitiv-dativ singular ornamentări ornamentării
plural ornamentări ornamentărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z