orna definitie

ORNÁ vb. I. tr. A împodobi; a decora. [< lat. ornare, cf. fr. orner, it. ornare]. verb tranzitivorna

ORNÁ vb. tr. a împodobi; a decora. (< fr. orner, lat. ornare) verb tranzitivorna

orná (a ~) vb., ind. prez. 3 orneáză verb tranzitivorna

ornà v. a înfrumuseța cu găteli, a împodobi. verb tranzitivornà

ORNÁ, ornez, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a înfrumuseța un lucru adăugându-i o podoabă; a împodobi, a decora. – Din fr. orner, lat. ornare. verb tranzitivorna

*ornéz v. tr. (lat. ornare, a orna). Împodobesc, înfrumusețez, decorez: a orna un parc cu státue. Fig. Ilustrez, fac glorios orĭ amabil: virtuțile ornează sufletu. verb tranzitivornez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiorna

orna  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)orna ornare ornat ornând singular plural
ornând ornați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ornez (să)ornez ornam ornai ornasem
a II-a (tu) ornezi (să)ornezi ornai ornași ornaseși
a III-a (el, ea) ornea (să)ornai orna ornă ornase
plural I (noi) ornăm (să)ornăm ornam ornarăm ornaserăm
a II-a (voi) ornați (să)ornați ornați ornarăți ornaserăți
a III-a (ei, ele) ornea (să)orneze ornau orna ornaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z