orificiu definitie

ORIFÍCIU s.n. Deschidere, deschizătură (a unei cavități). [Pron. -ciu, pl. -ii. / cf. lat. orificium, fr. orifice]. substantiv neutruorificiu

ORIFÍCIU s. n. deschidere (a unei cavități). (< lat. orificium fr. orifice) substantiv neutruorificiu

*orifíciŭ n. (lat. orificium, d. os, óris, gură, deschizătură, și facere, a face. V. arti-, edi-, o- și sacri-ficiŭ). Deschizătură, gură, gaură la o țeavă, la un organ ș. a. substantiv neutruorificiŭ

orifíciu [ciu pron. ciu] s. n., art. orifíciul; pl. orifícii, art. orifíciile (-ci-i-) substantiv neutruorificiu

orificiu n. deschizătură: orificiul unui vas. substantiv neutruorificiu

ORIFÍCIU, orificii, s. n. Deschizătură prin care o cavitate sau un spațiu închis comunică cu exteriorul, cu alt spațiu închis sau cu altă cavitate. – Din fr. orifice, lat. orificium. substantiv neutruorificiu