oriér m. (d. orie). Pescar care pescuĭește cu oria. – Și ho-. substantiv masculinorier
ORIÉR, orieri, s. m. (Rar) Pescar care pescuiește cu oria. [Pr.: -ri-er] – Orie + suf. -ar. substantiv masculinorier
orier substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | orier | orierul |
plural | orieri | orierii | |
genitiv-dativ | singular | orier | orierului |
plural | orieri | orierilor |