organtin definitie

ORGANDÍ, (2) organdiuri, s. n. 1. Țesătură de bumbac sau de in, subțire, transparentă și foarte apretată, din care se confecționează obiecte de îmbrăcăminte pentru femei și copii, perdele etc. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. [Var.: organdín, organtín s. n.] – Din fr. organdi, germ. Organdin. substantiv neutruorgandi

*organtín n., pl. urĭ (fr. organsin [d. sp. organsino, it. -zino] și organdi, un fel de muselină, d. Urgandiș, un tîrg de mătase în China. Cp. și cu urșinic). Un fel de pînză de bumbac foarte rară și țeapănă cu care se căptușesc rochiile, mînicile [!], gulerele ca să fie tarĭ și drepte. substantiv neutruorgantin

organtin n. stofă de bumbac rar țesută, servind mai ales la căptușirea rochilor (= fr. organdi). substantiv neutruorgantin

ORGANTÍN s. n. v. organdi. substantiv neutruorgantin