organizare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeorganizare
- Vezi aici mai multe rimeorganizare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuor
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuorg
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
ORGANIZÁRE s.f. Acțiunea de a organiza și rezultatul ei. [< organiza]. substantiv femininorganizare
ORGANIZÁRE s. f. acțiunea de a organiza; (p. ext.) rânduială, disciplină, ordine. ◊ alcătuire, orânduire. ♦ ~ social(-economică) = formațiune socială; ~ de stat = organizare politică și teritorială a unui stat. (< organiza) substantiv femininorganizare
organizáre s. f., g.-d. art. organizắrii; pl. organizắri substantiv femininorganizare
ORGANIZÁRE, organizări, s. f. Acțiunea de a (se) organiza și rezultatul ei; p. ext. rânduială, disciplină, ordine. ♦ Orânduire, alcătuire. ◊ Organizare administrativ-teritorială = împărțire administrativ-teritorială. Organizarea teritoriului = ansamblu de măsuri organizatorice, financiare, tehnice și juridice prin care se urmărește folosirea rațională a terenurilor. – V. organiza. substantiv femininorganizare
*organizațiúne f. (fr. organisation). Acțiunea de a organiza și modu de a fi organizat: organizațiunea uneĭ țărĭ, uneĭ armate. Fig. Constituțiune morală saŭ intelectuală: a avea o admirabilă organizațiune muzicală. – Și -áție și -áre. substantiv femininorganizațiune
organizá (a ~) vb., ind. prez. 3 organizeáză verb tranzitivorganiza
ORGANIZÁ vb. I. tr. A orândui, a așeza, a coordona situația, lucrările, activitatea unui stat, a unei instituții, a unui grup social etc. în așa fel încât să funcționeze organic, lucrând după un plan adecvat la îndeplinirea unui anumit scop. ♦ A pregăti temeinic o acțiune etc. ♦ refl. A proceda metodic și ordonat în acțiunile sale. [Cf. fr. organiser, it. organizzare]. verb tranzitivorganiza
ORGANIZÁ vb. I. tr. a orândui, a așeza, a coordona activitatea unui stat, a unei instituții, grup social etc., astfel încât să funcționeze organic. ◊ a pregăti temeinic o acțiune etc. II. refl. a proceda metodic și ordonat în acțiunile sale. (< fr. organiser) verb tranzitivorganiza
organizà v. 1. a dispune organele pentru regulata lor funcționare; 2. fig. a da unui așezământ o formă regulată: a organiza o fabrică; 3. a dispune cu metodă, a aranja: a organiza un bal, o serată. verb tranzitivorganizà
ORGANIZÁ, organizez, vb. I. Tranz. A face ca un grup social, o instituție etc. să funcționeze sau să acționeze organic (repartizând însărcinările și coordonându-le conform unui plan adecvat); a stabili și a coordona mijloacele tehnice, economice, administrative, astfel încât să permită executarea în condiții optime a unui proces. ♦ Refl. A proceda metodic și ordonat în acțiunile sale, a-și coordona acțiunile orientându-se după un plan; a-și strânge și a-și întări forțele. ♦ A pregăti temeinic o acțiune după un plan bine chibzuit; a întocmi, a alcătui, a aranja, a orândui. – Din fr. organiser. verb tranzitivorganiza
*organizéz v. tr. (fr. organiser, d. organe, organ. Mlat. și mgr. organízo înseamnă „cînt din orgă”). Așez organele ca să funcționeze, constituĭ, dotez cu organe: Dumnezeŭ l-a organizat bine pe om. Fig. Aranjez, așez sistematic, rînduĭesc: a organiza o fabrică, o țară, un minister, un bal. verb tranzitivorganizez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiorganizare
| organizare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | organizare | organizarea |
| plural | organizări | organizările | |
| genitiv-dativ | singular | organizări | organizării |
| plural | organizări | organizărilor | |