ORGANIZÁȚIE s.f. 1. Asociație, instituție socială care reunește oameni cu preocupări și uneori cu concepții comune, constituită pe baza unui regulament, a unui statut etc. în vederea depunerii unei activități organizate și realizării unor scopuri comune. ◊ Organizație de bază = (ieșit din uz) unitate organizatorică fundamentală a Partidului Comunist Român sau a Uniunii Tineretului Comunist alcătuită din cel puțin trei membri. 2. Orânduire, organizare, ordine, rânduială. [Gen. -iei, var. organizațiune s.f. / cf. fr. organisation, rus. organizațiia, germ. Organisation]. substantiv feminin organizație
ORGANIZÁȚIE s. f. asociație de oameni cu concepții sau preocupări comune, pe baza unui regulament, a unui statut etc., în vederea depunerii unei activități organizate. ♦ ~ internațională (sau interstatală) = asociație cu caracter permanent, creată de state pe baza unui statut. (< germ. Organisation, fr. organisation, rus. organizațiia) substantiv feminin organizație
organizáție (-ți-e) s. f., art. organizáția (-ți-a), g.-d. art. organizáției; pl. organizáții, art. organizáțiile (-ți-i-) substantiv feminin organizație
ORGANIZÁȚIE, organizații, s. f. 1. Grup de persoane fizice, juridice sau de stat având o organizare de sine stătătoare, un patrimoniu propriu (în vederea realizării unui scop) și personalitate juridică (instituție, întreprindere). 2. Mod de organizare, orânduire, aranjare; rânduială, alcătuire. – Din germ. Organisation, fr. organisation, rus. organizațiĭa. substantiv feminin organizație
*organizațiúne f. (fr. organisation). Acțiunea de a organiza și modu de a fi organizat: organizațiunea uneĭ țărĭ, uneĭ armate. Fig. Constituțiune morală saŭ intelectuală: a avea o admirabilă organizațiune muzicală. – Și -áție și -áre. substantiv feminin organizațiune
organizați(un)e f. 1. modul cum un corp e organizat și totalitatea părților ce-l constituesc; 2. mod de a fi al unui individ sub raportul fizic și moral: organizațiune delicată; 3. constituirea unui Stat, unui așezământ public sau particular. substantiv feminin organizațiune
organizație | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | organizație | organizația |
plural | organizații | organizațiile | |
genitiv-dativ | singular | organizații | organizației |
plural | organizații | organizațiilor |