organiza definitie

ORGANIZÁ vb. I. tr. A orândui, a așeza, a coordona situația, lucrările, activitatea unui stat, a unei instituții, a unui grup social etc. în așa fel încât să funcționeze organic, lucrând după un plan adecvat la îndeplinirea unui anumit scop. ♦ A pregăti temeinic o acțiune etc. ♦ refl. A proceda metodic și ordonat în acțiunile sale. [Cf. fr. organiser, it. organizzare]. verb tranzitivorganiza

ORGANIZÁ vb. I. tr. a orândui, a așeza, a coordona activitatea unui stat, a unei instituții, grup social etc., astfel încât să funcționeze organic. ◊ a pregăti temeinic o acțiune etc. II. refl. a proceda metodic și ordonat în acțiunile sale. (< fr. organiser) verb tranzitivorganiza

organizá (a ~) vb., ind. prez. 3 organizeáză verb tranzitivorganiza

organizà v. 1. a dispune organele pentru regulata lor funcționare; 2. fig. a da unui așezământ o formă regulată: a organiza o fabrică; 3. a dispune cu metodă, a aranja: a organiza un bal, o serată. verb tranzitivorganizà

ORGANIZÁ, organizez, vb. I. Tranz. A face ca un grup social, o instituție etc. să funcționeze sau să acționeze organic (repartizând însărcinările și coordonându-le conform unui plan adecvat); a stabili și a coordona mijloacele tehnice, economice, administrative, astfel încât să permită executarea în condiții optime a unui proces. ♦ Refl. A proceda metodic și ordonat în acțiunile sale, a-și coordona acțiunile orientându-se după un plan; a-și strânge și a-și întări forțele. ♦ A pregăti temeinic o acțiune după un plan bine chibzuit; a întocmi, a alcătui, a aranja, a orândui. – Din fr. organiser. verb tranzitivorganiza

*organizéz v. tr. (fr. organiser, d. organe, organ. Mlat. și mgr. organízo înseamnă „cînt din orgă”). Așez organele ca să funcționeze, constituĭ, dotez cu organe: Dumnezeŭ l-a organizat bine pe om. Fig. Aranjez, așez sistematic, rînduĭesc: a organiza o fabrică, o țară, un minister, un bal. verb tranzitivorganizez