orezăríe s. f., art. orezăría, g.-d. art. orezăríei; pl. orezăríi, art. orezăríile substantiv femininorezărie
OREZĂRÍE, orezării, s. f. Teren nivelat, cu amenajări speciale pentru irigație, pe care se cultivă orez; loc cultivat cu orez. ♦ Cultură de orez. – Orez + suf. -ărie. substantiv femininorezărie
orezărie | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | orezărie | orezăria |
plural | orezării | orezăriile | |
genitiv-dativ | singular | orezării | orezăriei |
plural | orezării | orezăriilor |