orez definitie

oréz s. m. – Plantă graminacee (Oryza sativa). – Var. (Banat) oriz, (Trans.) urez. Mr. uriz. Ngr. ỏρύζι, parțial prin intermediul sl. orizu (Tiktin, cf. Vasmer, Gr., 106), cf. alb. oris, bg. șb., cr. oriz (Conev 86). Sunetul e este surprinzător după Tiktin, poate s-a simțit -ez ca suf., cf. chinez, francez. substantiv neutruorez

oréz¹ (plantă) s. m. substantiv neutruorez

oréz² (aliment) s. n., (sorturi) pl. orézuri substantiv neutruorez

oréz m. ca plantă și n. ca materie (ngr. oryzi și rýzi, vgr. óryza, lat. orýza, it. ríso, fr. riz, sp. pg. arroz, mgerm. rîs, ngerm. reis, pol. ryz, rus. ris, bg. sîrb. oríz, vsl. o rizŭ, alb. oris, urez, ung. ris, turc. ruzz, urzz, toate d. ar. ar-roz, arus). O plantă graminee cultivată în terenurile umede din țările calde. Grăunțele acesteĭ plante. – Orezu e originar de pe marginea lacurilor din orientu Asiiĭ. El se cultiva încă de la anu 2800 în ainte [!] de Hristos. Cultura luĭ reușește și în America de Nord, Africa, Italia, Banat, și ar reuși și pe la lacurile Dunăriĭ în România dacă s´ar cultiva. El e baza nutrimentuluĭ Chinejilor și Japonejilor, ca grîu la cele-lalte popoare. Grăunțele luĭ curățate de coajă, albe saŭ gălbuĭ și sticloase, îs foarte întrebuințate și la noĭ la o mulțime de felurĭ de mîncare, maĭ ales la pilaf. (În ainte de orez, la noĭ se consuma maĭ mult meĭ). Făina de orez se întrebuințează în medicină la cataplazme [!] emoliente saŭ uscată ca absorbant în diferite boale [!] de pele [!], precum și în toaletă supt [!] numele de pudră de orez, care e absolut inofensivă. substantiv neutruorez

orez n. 1. plantă cereală, originară din India, cultivată în solul umed al țărilor calde (Oryza sativa): orezul este pentru popoarele aziatice, ceeace grâul e pentru popoarele europene; 2. grăunte făinos al acestei plante. [Lat. ORYZA]. substantiv neutruorez

ORÉZ, (1) s. m., (2) s. n., (3) orezuri, s. n. 1. S. m. Plantă alimentară din familia gramineelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze liniare alungite și cu spice mici, cultivată în terenuri umede pentru fructele ei cu semințe foarte hrănitoare, bogate în amidon (Oryza sativa). ♦ Semințele acestei plante. 2. S. n. Mâncare preparată din orez (1). 3. S. n. Sortiment de orez (1). – Din bg. oriz. substantiv neutruorez

OREZ SĂLBATIC s.n. Graminee originară din America de Nord (Zizania aquatica), neînrudită cu orezul, ale cărei semințe lungi și subțiri, de culoare maronie, sunt comestibile și utilizate de obicei în amestec cu orezul. Conferă preparatelor culinare un aspect și o aromă deosebite, boabele sale devenind prin fierbere de culoare purpurie. [Dicționar gastronomic explicativ, Ed. Gemma Print, 2003] substantiv neutruorezsălbatic