oreion definitie

OREIÓN s.n. Boală infecțioasă epidemică, manifestată prin inflamarea glandei parotide. [Pron. -re-ion. / < fr. oreillons]. substantiv neutruoreion

OREIÓN s. n. parotidită epidermică. (< fr. oreillon) substantiv neutruoreion

oreión s. n., (cazuri) pl. oreioáne substantiv neutruoreion

OREIÓN, (2) oreioane, s. n. 1. Boală contagioasă și epidemică de natură virotică, frecventă la copii, care se manifestă prin febră și prin inflamarea glandelor parotide. 2. (La pl.) Cazuri de oreion (1). [Pr.: -re-ion] – Din fr. oreillons. substantiv neutruoreion

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluioreion

oreion  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular oreion oreionul
plural oreioane oreioanele
genitiv-dativ singular oreion oreionului
plural oreioane oreioanelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z